ORBULEȚU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ORBULEȚU v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
Alexandru Radu ORBULEȚU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 3 octombrie 2023 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, Președintele Branko Lubarda, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare având în vedere cererea (nu. 63963/19) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 2 decembrie 2019 de un național român, dl Alexandru Radu Orbulețu, care s-a născut în 1991 și trăiește în Craiova („reclamantul”) și a fost reprezentat de dl D. Manolache, avocat practicant la București. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la dreptul reclamantului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție, având în vedere reclasificarea infracțiunii pe care le-a fost acuzat, de către instanța de recurs, fără a se presupune că are o oportunitate adecvată de a exercita drepturile sale de apărare. La 28 februarie 2018, biroul procurorului atașat Curții Județenului Dolj a acuzat reclamantul de încercare de crimă agravată. Potrivit acuzării, la 26 ianuarie 2018, aproximativ ora 18:00, reclamantul a lovit O.F. cu un obiect de tăiere ascuțită în zona capului în contextul unui conflict spontan în trafic. Procurorul a luat probe orale de la victimă, soția sa, care a fost în masina reclamantului în timpul incidentului, și mai mulți martori oculari. Toate au declarat că reclamantul a atacat O.F. cu un obiect de tăiere ascuțită, care ar fi putut fi o sabie sau un machete. În stabilirea acuzației, procurorul a luat în considerare modul în care a fost comisă infracțiunea, și anume că leziunile au fost cauzate de lovirea victimei cu un obiect de tăiere ascuțit îndreptat spre cap, cu o astfel de intensitate încât lovitura a provocat o fractură profundă, punând astfel viața victimei în pericol. La cererea avocatului ales al reclamantului, Curtea județului Dolj a schimbat clasificarea juridică a infracțiunii de la tentativă de crimă agravată în agresiune sau alte violențe în temeiul articolului 193 § 2 din Codul Penal. Reclamantul a susținut că a lovit victima cu o umbrelă și nu cu o sabie sau un machete și nu a avut intenția de a lua viața O.F.. La 18 decembrie 2018 Curtea județului Dolj a condamnat reclamantul la un an de închisoare pentru agresiune sau alte infracțiuni de violență. Curtea a susținut că intenția reclamantului nu a fost de a lua viața victimei, ci de a aplica o corecție fizică la el. Acesta a bazat decizia sa pe declarațiile reclamantului, victimei și soția victimei. Curtea a remarcat că victima și soția sa și-au schimbat declarațiile inițiale făcute înaintea procurorului, iar după eliberarea victimei din spitalul de urgență, au declarat că arma de atac ar fi putut fi o umbrelă, după cum a afirmat reclamantul. Aceste declarații au fost în contradicție cu concluziile unui raport de experți criminaliști la 2 februarie 2018, comandat de instanța județului, care a constatat că rănile nu au putut fi produse de mânerul unei umbrele, dar de un obiect de tăiere ascuțită, cum ar fi o sabie sau un machete. Atât reclamantul și procurorul public au apelat împotriva acestei hotărâri. În timp ce reclamantul a solicitat să fie achitat pentru infracțiunea de agresiune sau pentru alte tipuri de violență, deoarece victima nu a depus o plângere penală (obligatorie pentru această infracțiune), primul motiv de recurs al procurorului a avut în vedere modificarea clasificării juridice a infracțiunii de către instanța de primă instanță de la tentativă de crimă agravată în agresiune. În motivele recursului prezentat în scris la 15 aprilie 2019, avocatul reclamantului a prezentat argumente pentru a nu modifica clasificarea juridică a infracțiunii, astfel cum a solicitat procurorul. El solicită un nou raport de experți criminaliști cu scopul de a clarifica gravitatea atacului și consecințele sale asupra sănătății victimei, precum și un nou interogatoriu al victimei cu scopul de a dovedi că părțile s-au reconciliat. Curtea de recurs a respins cererea reclamantului de un nou raport de experți criminaliști, deoarece a considerat că raportul expertului forense din 2 februarie 2018 și documentele medicale existente în dosar erau suficiente. Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că, după ce a trecut ceva timp de la incident, condiția victimei s-a îmbunătățit și, prin urmare, concluziile unui nou raport de experți ar putea fi necorespunzător. Victima a fost auzită din nou la 19 iunie 2019. El a menținut declarația dată în fața instanței de primă instanță, susținând să nu-și amintească toate detaliile atacului din cauza trecerii timpului. În concluziile lor finale dinaintea instanței de recurs, procurorul și avocatul reclamantului s-au referit îndeaproape la clasificarea juridică a actelor. Întâmpinarea concluziilor raportului expertului forense, avocatul reclamantului a susținut că reclamantul nu a acționat cu intenția de a ucide victima – a fost o singură lovitură de intensitate scăzută de către manipulatorul unei umbrele. La 25 octombrie 2019 Curtea de Apel Craiova a permis recursul procurorului public. Consideră că instanța inferioară a schimbat în mod incorect clasificarea legală a infracțiunii, astfel cum este stabilit în acuzație, de la tentativă de crimă agravată în agresiune sau alte violențe. A constatat că reclamantul a fost vinovat de tentativă de crimă agravată și l-a condamnat la cinci ani de închisoare Curtea de Apel și-a bazat hotărârea pe declarațiile părților, pe raportul expertului legist din 2 februarie 2018 și pe certificate medicale. Martorii nu au fost auziți în procedura de apel, deoarece nici reclamantul, nici procurorul nu au solicitat reexaminarea martorilor. O dovadă importantă bazată de instanță pentru stabilirea bazei factuale a cauzei, precum și fiabilitatea declarațiilor incriminante, a fost raportul expertului legist din 2 februarie 2018. Curtea a hotărât să se angajeze ca fiind nesigură declarațiile formulate de victima și soția sa după eliberarea victimei din spital, și s-a bazat pe declarațiile date în fața autorităților de investigare, imediat după incident. EVALUAREA TRIBUNALULUI 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § , §§ , §§ , §§ § , §§ , §§ § , §§ , § , §§ , §§ , § , § , §§ , § , § , § , , § , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , În plus, modificarea a fost făcută numai prin decizia finală, pe baza declarațiilor martorilor care nu au fost auzite în apel. 13. Principiile generale privind drepturile de apărare ale acuzatului în cazul reclasificării faptelor în cursul procedurii au fost rezumate de către Curte în cazul Pélissier și Sassi c. Franța ([GC], nr. 25444/94, §§ 51-53, ECHR 1999-II) și Pereira Cruz și alții v. Portugalia (n. 56396/12 și altele 3, §§196-199, 26 iunie 2018). 14. În cazul în care reclamantul a fost inculpat pentru tentativă de crimă agravată, dar Curtea de județ Dolj a schimbat clasificarea juridică a infracțiunii și l-a considerat vinovat de agresiune sau alte violențe (a se vedea punctele 3 și 4 de mai sus). Se pare că reclamantul, în prezența unui avocat ales, a făcut declarații în legătură cu acuzațiile și evenimentele menționate în acuzația, și că toate apărările reclamantului în fața Curții de județ Dolj aveau ca scop modificarea clasificării juridice a infracțiunei de tentativă de crimă agravată în agresiune sau alte violențe (a se vedea punctul 3 de mai sus). 15. Curtea de Apel Craiova a anulat hotărârea de primă instanță, astfel cum a fost solicitat în recursul procurorului, și a condamnat reclamantul pentru tentativă de crimă agravată (a se vedea punctul 10 de mai sus). 16. Curtea observă că, în conformitate cu documentele și dovezile din caz, reclamantul era conștient de faptul că Curtea de Apel Craiova ar putea reclasifica infracțiunile de agresiune sau alte violențe în tentativă de crimă agravată și că nu a fost luat din surprindere de reclasificare a infracțiunii. 17. În acest sens, Curtea reiterează că art. 6 § 3 litera (a) nu impune nicio cerință oficială specială în ceea ce privește modul în care acuzatul trebuie să fie informat cu privire la natura și cauza acuzației împotriva acestuia (a se vedea, mutatis mutandis, Pélissier și Sassi v. Franța [GC], citat mai sus, § 53, CEDH 1999-II) și Dallos v. Ungaria, nr. 29082/95, § 47, ECHR 2001-II). 18. Primul motiv de recurs al procurorului a fost modificarea clasificării legale a infracțiunii, astfel cum se stabilește în inculparea (a se vedea punctul 5 de mai sus). 19. În acest sens, Curtea constată că reclamantul a profitat de drepturile sale de apărare și de avocatul său, care l-a asistat pe parcursul procedurii penale, a prezentat observații și obiecții scrise în fața Curții de Apel Craiova privind reclasificarea juridică a infracțiunii. În motivele sale de recurs depuse la 15 aprilie 2019, în răspunsul la motivele de recurs ale procurorului, el a contestat argumentele prezentate de procuror în favoarea reclasificării legale a infracțiunii și a prezentat toate argumentele sale de ce instanța de apel nu ar trebui să modifice clasificarea legală a infracțiunii (a se vedea punctul 6 mai sus). 20. În plus, reclamantul, prin intermediul avocatului său, a putut reitera toate argumentele sale privind clasificarea juridică a infracțiunii în concluziile sale orale finale în fața Curții de Apel Craiova (a se vedea punctul 9 de mai sus). 21. În ceea ce privește afirmația reclamantului că Curtea de Apel Craiova a modificat clasificarea juridică a infracțiunii fără a auzi dovezi de la martori, Curtea subliniază că reclamantul, care a fost asistat de un avocat, nu a solicitat auzul martorilor (a se vedea punctul 11 mai sus). 22. În plus, Curtea de Apel Craiova s-a bazat în mare măsură pe dovezi medicale și de experți, care contrazice declarațiile prezentate de victimă atât în instanțe interne, cât și în instanța reclamantă (a se vedea punctul 11 de mai sus). 23. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că reclamantul a putut contesta acuzația de tentativă de crimă agravată în fața Curții de Apel Craiova și că a avut timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale. Drepturile de apărare, așa cum sunt consemnate în art. 6 § 3 lit. (a) și (b), citite în conjuncție cu art. 6 § 1, nu au fost respectate. Nu există nici un indiciu că procesul efectuat împotriva lui, luat în ansamblul său, nu a fost corect. De aceea, cererea este vădit nefondată în sensul art. 35 §§ a) și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 26 octombrie 2023. Crina Kaufman Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului interimar