ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 19 martie 2003, Colegiul jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi a respins ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de T.N., în calitate de reprezentant al fostei Asociații organice C. Bordușani, județul Ialomița, privind sentința nr. 28 din 5 mai 1999, pronunțată de același colegiu. Prin hotărârea respectivă, asociația familială a fost obligată la plata către bugetul de stat, a sumei de 79.951.900 lei, reprezentând subvenție încasată necuvenit și a dobânzii bancare de 35%, raportată la aceeași sumă, de la data pronunțării sentinței și până la lichidarea debitului, precum și a sumei de 100.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Recursul jurisdicțional declarat de contestator, împotriva sentinței, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 400 din 10 iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. S-a reținut, pe de o parte, că T.N. și Asociația agricolă C. Bordușani nu au calitate procesuală activă, deoarece nu au fost părți în dosarul de fond al colegiului jurisdicțional, în care s-a emis titlul executării. Pe de altă parte, contestația la executare este prematură, întrucât din probele administrate nu rezultă că s-a început executarea silită, prin îndeplinirea vreunui act de executare (somație, sechestru etc). Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către contestatorul T.N.

Recurentul a susținut că în mod eronat organele Curții de Conturi i-au respins contestația, ca prematură și respectiv, recursul jurisdicțional, ca nefondat, deoarece prin adresa nr. 16.642 din 21 iulie 2003, a Administrației Finanțelor Publice Fetești și somația nr. 16.645 din 21 iulie 2003, emisă de aceeași autoritate publică, i s-a pus în vedere să achite sumele de bani menționate în contestație, făcându-se referire la ordinul de executare nr. 22 din 8 noiembrie 1999. Recursul este admisibil, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin contestația la executare formulată, T.N., reprezentant al fostei Asociații agricole C. Bordușani, a solicitat desființarea actelor de executare silită emise de Administrația Finanțelor Publice Fetești, pentru sumele de 79.951.900 lei și 100.000 lei, prevăzute în sentința nr. 28 din 5 mai 1999, a Colegiului jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi. Este vorba de adresa nr. 16.642 din 21 iulie 2003 și somația de plată nr. 16.645 din aceeași dată, în care se face trimitere la ordinul de executare nr. 22 din 8 noiembrie 1999, emis de Colegiul jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi. Cu un asemenea obiect, contestației îi sunt aplicabile prevederile art. 76 din O.G.

nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, care stabilesc competența de soluționare a instanțelor judecătorești, și nu a organelor Curții de Conturi. Având în vedere această împrejurare, dar și dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, urmează a se admite recursul. Pe cale de consecință vor fi casate decizia nr. 400 din 10 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, precum și sentința nr. 21 din 19 martie 2003, a Colegiului jurisdicțional Ialomița, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Judecătoria Fetești.

Văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.N., împotriva deciziei nr. 400 din 10 iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 21 din 19 martie 2003 a Colegiului jurisdicțional Ialomița și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Fetești. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.