ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 21 din 19 martie 2003,

Colegiul jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi a respins ca inadmisibilă,

contestația la executare, formulată de T.N., în calitate de reprezentant al

fostei Asociații organice C. Bordușani, județul Ialomița, privind sentința nr. 28

din 5 mai 1999, pronunțată de același colegiu.

Prin hotărârea respectivă, asociația

familială a fost obligată la plata către bugetul de stat, a sumei de 79.951.900

lei, reprezentând subvenție încasată necuvenit și a dobânzii bancare de 35%,

raportată la aceeași sumă, de la data pronunțării sentinței și până la lichidarea

debitului, precum și a sumei de 100.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea

statului.

Recursul jurisdicțional declarat de

contestator, împotriva sentinței, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 400

din 10 iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

S-a reținut, pe de o parte, că T.N.

și Asociația agricolă C. Bordușani nu au calitate procesuală activă, deoarece

nu au fost părți în dosarul de fond al colegiului jurisdicțional, în care s-a

emis titlul executării.

Pe de altă parte, contestația la executare

este prematură, întrucât din probele administrate nu rezultă că s-a început

executarea silită, prin îndeplinirea vreunui act de executare (somație, sechestru

etc).

Și această ultimă hotărâre a fost atacată

cu recurs de către contestatorul T.N.

Recurentul a susținut că în mod

eronat organele Curții de Conturi i-au respins contestația, ca prematură și

respectiv, recursul jurisdicțional, ca nefondat, deoarece prin adresa nr. 16.642

din 21 iulie 2003, a Administrației Finanțelor Publice Fetești și somația nr. 16.645

din 21 iulie 2003, emisă de aceeași autoritate publică, i s-a pus în vedere să

achite sumele de bani menționate în contestație, făcându-se referire la ordinul

de executare nr. 22 din 8 noiembrie 1999.

Recursul este admisibil, în sensul

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor din dosar, prin contestația la executare formulată, T.N.,

reprezentant al fostei Asociații agricole C. Bordușani, a solicitat

desființarea actelor de executare silită emise de Administrația Finanțelor

Publice Fetești, pentru sumele de 79.951.900 lei și 100.000 lei, prevăzute în

sentința nr. 28 din 5 mai 1999, a Colegiului jurisdicțional Ialomița al Curții

de Conturi.

Este vorba de adresa nr. 16.642 din

21 iulie 2003 și somația de plată nr. 16.645 din aceeași dată, în care se face

trimitere la ordinul de executare nr. 22 din 8 noiembrie 1999, emis de Colegiul

jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi.

Cu un asemenea obiect, contestației

îi sunt aplicabile prevederile art. 76 din O.G. nr. 11/1996, privind executarea

creanțelor bugetare, care stabilesc competența de soluționare a instanțelor

judecătorești, și nu a organelor Curții de Conturi.

Având în vedere această împrejurare,

dar și dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform căreia instanța

de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în afara cazurilor în care legea dispune altfel, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință vor fi casate

decizia nr. 400 din 10 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională,

precum și sentința nr. 21 din 19 martie 2003, a Colegiului jurisdicțional Ialomița,

cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Judecătoria Fetești.

Văzând și dispozițiile art. 158 alin.

(3) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.N., împotriva deciziei nr. 400

din 10 iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr. 21 din 19 martie

2003 a Colegiului jurisdicțional Ialomița și trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Judecătoria Fetești.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.