ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Teleorman al Curții de Conturi, prin sentința nr. 26 din 6 mai 2003, a admis actul de sesizare și a obligat SC I. SRL să vireze bugetului de stat, suma de 584.314.924 lei, din care 531.243.682 lei reprezintă subvenție provenită din T.V.A., 2.603.094 lei, majorări de întârziere, 39.843.276 lei, dobânzi și 10.624.872 lei, penalități de întârziere. A obligat pârâta la 150.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a menținut măsurile asigurătorii. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 470 din 12 septembrie 2003, a respins recursul jurisdicțional formulat de societate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC I. SRL, la 18 decembrie 2003, pe care l-a introdus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, care reținând neîndeplinirea condițiilor art. 302 C. proc. civ., prin decizia nr. 8135 din 10 noiembrie 2004, a constatat nul, recursul. Prin cererea trimisă la 22 decembrie 2004 și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la 29 decembrie 2004, societatea a formulat contestație în anulare, arătând că în mod greșit instanța a făcut aplicarea art. 302 C. proc. civ., în speță fiind vorba de un act administrativ jurisdicțional pronunțat de Curtea de Conturi, și nu de o instanță de judecată. Contestația în anulare va fi respinsă Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai pentru motivele arătate în art. 317 și 318 C. proc.

civ., care în prezenta contestație nu se regăsesc, întrucât procedura de citare, pentru ziua când s-a judecat pricina, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, nu s-a încălcat competența, iar dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale. În consecință, se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC I. SRL Alexandria împotriva deciziei nr. 8135 din 10 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.