ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1082/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a dispus

menținerea stării de arest a inculpatei Șt.M. trimisă în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen.

În motivarea acestei încheieri s-a

arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și impun menținerea acesteia în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpata, care a criticat-o pentru greșita menținere a măsurii

arestării preventive, considerând că în cauză nu mai subzistă motivele pentru

care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea ei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis se

constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării

preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. b) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a

inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere

și natura infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Analizând recursul declarat de

inculpată, raportat la cele arătate se constată că temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în

cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a

reținut vinovăția inculpatei pentru faptele pentru care a fost trimisă în

judecată, cauza aflându-se în apel.

Dealtfel la 22 aprilie 2004, prin

decizia penală nr. 307/ A Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a

soluționat apelurile declarate în cauză.

Așa fiind, urmează a se constata că

în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii

arestării preventive și că, pe cale de consecință nu există temeiuri care să

ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării

și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de

cerere.

În consecință, pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata Șt.M. este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata Șt.M. împotriva încheierii din 12 aprilie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II–a penală, pronunțată în dosar nr. 1082/2004.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.