ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6795/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 513 din 13 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus achitarea inculpatului R.T., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. În baza art. 90 C. pen., s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu pedeapsa administrativă, amenda în cuantum de 1.000.000 lei. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T.V.C., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 402 Euro (calculată în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea biletului de avion, a sumei de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 3.000.000 lei, onorariul avocatului.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei. S-a reținut că, la data de 10 decembrie 1999, după ce au vândut un bun dobândit în timpul căsătoriei, inculpatul R.T. și soția sa, M.T.V.C. au plecat de la notariat însoțiți de martorul G.D., banii aflându-se la partea vătămată. În timp ce au ajuns pe B-dul Nicolae Titulescu, inculpatul a solicitat martorului G.D. să coboare din autoturismul cu care s-au deplasat toți trei. Inculpatul a avut o discuție în contradictoriu cu partea vătămată referitoare la modul de împărțire al banilor, iar în momentul în care aceasta a coborât din autoturism, soțul său a încercat să o rețină și să îi smulgă geanta în care se afla suma de 10.000 dolari S.U.A.

rezultată în urma vânzării apartamentului. Partea vătămată i-a solicitat martorului G.D. să ia geanta și să fugă, însă inculpatul a chemat poliția susținând că martorul i-a sustras banii. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 398 din 27 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 16002/2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală, a înlăturat aplicarea art. 90 C. pen. și, în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) din același cod, a aplicat inculpatului R.T. amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 lei. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.T.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea amenzii administrative aplicate de instanța de fond, în cuantum de 1.000.000 lei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Inculpatul R.T. nu și-a motivat recursul în scris și nu l-a susținut oral, instanța făcând în acest caz aplicarea dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Amenda aplicată inculpatului este nelegală, întrucât la data săvârșirii faptei, 10 decembrie 1999, limita maximă a acesteia era 1.000.000 lei.

Instanța nu a ținut seama de prevederile art. 13 C. pen., conform cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Având în vedere că până la data de 22 noiembrie 2000 amenda administrativă prevăzută de Codul penal era de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, iar prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 207/2000, limita maximă s-a majorat la 10.000.000 lei, rezultă că în cauză legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Este greșită motivarea instanței de apel conform căreia, eficiența dispozițiilor art. 13 C. pen., rezultă doar din încadrarea juridică dată faptei, întrucât Codul penal nu prevede nici un criteriu de determinare a legii penale mai favorabile.

În consecință, pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama de toate normele penale care își pot găsi aplicarea în cazul de speță, inclusiv de normele care stabilesc cuantumul sancțiunilor administrative. Instanța are obligația să aplice legea penală care este mai favorabilă inculpatului cu privire la absolut toate măsurile susceptibile a fi luate în cauza respectivă. Cum legea anterioară cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului sub aspectul cuantumului amenzii administrative, instanța, în mod greșit a aplicat inculpatului amenda prevăzută de legea nouă. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.T.

și să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la încălcarea limitei legale a amenzii aplicate. Cuantumul sancțiunii aplicate în baza art. 91 C. pen. și art. 18 1 C. pen., amenda administrativă, va fi redus de la 10.000.000 lei la 1.000.000 lei. Celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate vor fi menținute. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr. 398 din 27 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 513 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în ce privește încălcarea limitei legale a amenzii aplicate. Reduce amenda cu caracter administrativ aplicată în baza art. 91 C. pen., de la 10 milioane lei la un milion lei. Menține celelalte dispoziții. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.