ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6795/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 513

din 13 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus achitarea

inculpatului R.T., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.

În baza art. 90 C. pen., s-a

dispus înlocuirea răspunderii penale cu pedeapsa administrativă, amenda în

cuantum de 1.000.000 lei.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă

M.T.V.C., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 402 Euro

(calculată în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea

biletului de avion, a sumei de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și a

sumei de 3.000.000 lei, onorariul avocatului.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 2.000.000 lei.

S-a reținut că, la data de

10 decembrie 1999, după ce au vândut un bun dobândit în timpul căsătoriei,

inculpatul R.T. și soția sa, M.T.V.C. au plecat de la notariat însoțiți de

martorul G.D., banii aflându-se la partea vătămată.

În timp ce au ajuns pe B-dul

Nicolae Titulescu, inculpatul a solicitat martorului G.D. să coboare din

autoturismul cu care s-au deplasat toți trei. Inculpatul a avut o discuție în

contradictoriu cu partea vătămată referitoare la modul de împărțire al banilor,

iar în momentul în care aceasta a coborât din autoturism, soțul său a încercat

să o rețină și să îi smulgă geanta în care se afla suma de 10.000 dolari S.U.A.

rezultată în urma vânzării apartamentului.

Partea vătămată i-a

solicitat martorului G.D. să ia geanta și să fugă, însă inculpatul a chemat

poliția susținând că martorul i-a sustras banii.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 398 din 27 mai 2004, pronunțată în

dosarul nr. 16002/2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală, a înlăturat

aplicarea art. 90 C. pen. și, în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen.,

raportat la art. 91 lit. c) din același cod, a aplicat inculpatului R.T. amenda

administrativă în cuantum de 10.000.000 lei.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul R.T.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

menținerea amenzii administrative aplicate de instanța de fond, în cuantum de

1.000.000 lei.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Inculpatul R.T. nu și-a

motivat recursul în scris și nu l-a susținut oral, instanța făcând în acest caz

aplicarea dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Amenda aplicată inculpatului

este nelegală, întrucât la data săvârșirii faptei, 10 decembrie 1999, limita

maximă a acesteia era 1.000.000 lei.

Instanța nu a ținut seama de

prevederile art. 13 C. pen., conform cărora, în cazul în care de la săvârșirea

infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai

multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Având în vedere că până la

data de 22 noiembrie 2000 amenda administrativă prevăzută de Codul penal era de

la 100.000 lei la 1.000.000 lei, iar prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

207/2000, limita maximă s-a majorat la 10.000.000 lei, rezultă că în cauză

legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a

ordonanței de urgență.

Este greșită motivarea

instanței de apel conform căreia, eficiența dispozițiilor art. 13 C. pen.,

rezultă doar din încadrarea juridică dată faptei, întrucât Codul penal nu

prevede nici un criteriu de determinare a legii penale mai favorabile.

În consecință, pentru

stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama de toate

normele penale care își pot găsi aplicarea în cazul de speță, inclusiv de

normele care stabilesc cuantumul sancțiunilor administrative.

Instanța are obligația să

aplice legea penală care este mai favorabilă inculpatului cu privire la absolut

toate măsurile susceptibile a fi luate în cauza respectivă.

Cum legea anterioară

cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului sub aspectul cuantumului

amenzii administrative, instanța, în mod greșit a aplicat inculpatului amenda

prevăzută de legea nouă.

Pentru aceste considerente,

Curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpatul R.T. și să caseze hotărârile pronunțate numai

cu privire la încălcarea limitei legale a amenzii aplicate.

Cuantumul sancțiunii

aplicate în baza art. 91 C. pen. și art. 18

1

C. pen., amenda

administrativă, va fi redus de la 10.000.000 lei la 1.000.000 lei.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate vor fi menținute.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr. 398 din 27 mai 2004 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată,

precum și sentința penală nr. 513 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului București,

secția I penală, în ce privește încălcarea limitei legale a amenzii aplicate.

Reduce amenda cu caracter

administrativ aplicată în baza art. 91 C. pen., de la 10 milioane lei la un

milion lei.

Menține celelalte

dispoziții.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2004.