ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1313/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 300 din 6 octombrie 2004, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.O.L. la: - un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata acesteia la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în seara zilei de 27 martie 2003, inculpatul C.O.L., agent de poliție, a fost implicat într-un accident rutier, produs pe DJ 687 E Ghelari – Hunedoara, respectiv, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice s-a răsturnat cu mașina mamei sale într-un șanț aflat pe partea dreapta a șoselei. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, adeverința medicală, declarațiile martorilor T.A., O.N., B.I., I.G., precum și declarațiile inculpatului.

În faza de urmărire penală și pe timpul cercetării judecătorești, inculpatul a negat consumul de băuturi alcoolice înainte de producerea accidentului. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr. 300/2004 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia penală nr. 398 din 30 noiembrie 2004 a reținut că instanța de fond a stabilit just, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului, pe cale de consecință stabilind corect încadrarea juridică a faptei și individualizând corespunzător pedeapsa aplicată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului, într-un prim subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., susținând că a consumat alcool după săvârșirea accidentului, nefiind incidente nici dispozițiile art. 82 alin. (1) C. rutier, întrucât nu a vătămat integritatea corporală sau sănătatea nici unei persoane, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea lui a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. Recursul este nefondat. Analizând hotărârile pronunțate, Curtea constată că situația de fapt a fost just reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, stabilindu-se corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei aplicate. Cu privire la primul motiv invocat, respectiv casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, se constată că probatoriul administrat în cauză este judicios întocmit și nu se impune completarea acestuia.

Astfel, în cauză s-au administrat probele și mijloacele de probă prevăzute de dispozițiile art. 62 – art. 135 C. proc. pen., fiind audiat inculpatul, martorii, efectuându-se cercetare la fața locului și fotografii, inculpatului prelevându-i-se probe biologice, în cauză fiind întocmit un buletin de analiza toxicologică-alcoolemie, iar judecata în primă instanță și în apel au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ambele instanțe constatând, de altfel, că întreg probatoriul administrat în cauză este complet, fiind judicios întocmit.

În ceea ce privește apărarea inculpatului că a consumat alcool după comiterea accidentului, motiv pentru care trebuie achitat, întrucât nu sunt incidente nici dispozițiile art. 82 alin. (1) C. rutier, deoarece nu a vătămat integritatea corporală sau sănătatea nici unei persoane, se constată că aceasta este combătută de probele aflate la dosar, respectiv buletinul de analiză toxicologică alcoolemie efectuat de Laboratorul județean de medicină legală Hunedoara – Deva, declarația martorei B.I., precum și recunoașterea inculpatului în fața personalului sanitar la fața locului, respectiv buletinul de examinare clinică, în care s-au consemnat declarațiile inculpatului, în sensul că a consumat bere, circa 1500 ml între orele 15,00 – 16,30 în ziua respectivă.

Mai mult, toate acestea se coroborează cu declarațiile oscilante ale inculpatului, care inițial, în intenția de a se disculpa și-a formulat apărarea în sensul că, după producerea accidentului și-ar fi spălat rănile de la cap cu țuică și de aceea prezenta acel miros etilic pe care l-a sesizat din primul moment personalul medical audiat în cauză. În plus, trebuie reținută și atitudinea inculpatului după producerea accidentului, în sensul că, nu a anunțat accidentul la poliție sau la salvare nici măcar după ce a ajuns în casa martorei B.I., deși avea telefon mobil asupra sa, de la care a apelat și a vorbit cu alte persoane. Se constată astfel, că în mod corect s-a stabilit încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, precum și vinovăția acestuia, stabilindu-se astfel că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Cât privește individualizarea pedepsei aplicate, analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, gradul ridicat de alcoolemie al inculpatului, conduita nesinceră și oscilantă a acestuia, circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia, nefiind elementele care să ducă la reținerea circumstanțelor atenuante.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.O.L. împotriva deciziei penale nr. 398 din 30 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2005.