ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1313/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300

din 6 octombrie 2004, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.O.L. la:

- un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste

limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

acesteia la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

A pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că în seara zilei de 27 martie 2003,

inculpatul C.O.L., agent de poliție, a fost implicat într-un accident rutier,

produs pe DJ 687 E Ghelari – Hunedoara, respectiv, acesta fiind sub influența

băuturilor alcoolice s-a răsturnat cu mașina mamei sale într-un șanț aflat pe

partea dreapta a șoselei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului,

planșele foto, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, adeverința

medicală, declarațiile martorilor T.A., O.N., B.I., I.G., precum și

declarațiile inculpatului.

În faza de urmărire penală

și pe timpul cercetării judecătorești, inculpatul a negat consumul de băuturi

alcoolice înainte de producerea accidentului.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței nr. 300/2004 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Alba Iulia, care prin decizia penală nr. 398 din 30 noiembrie 2004 a reținut că

instanța de fond a stabilit just, pe baza probelor administrate, atât situația

de fapt, cât și vinovăția inculpatului, pe cale de consecință stabilind corect

încadrarea juridică a faptei și individualizând corespunzător pedeapsa

aplicată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul, care a solicitat, în principal, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru

completarea probatoriului, într-un prim subsidiar, achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând

că a consumat alcool după săvârșirea accidentului, nefiind incidente nici

dispozițiile art. 82 alin. (1) C. rutier, întrucât nu a vătămat integritatea

corporală sau sănătatea nici unei persoane, iar într-un ultim subsidiar,

redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea lui a dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârile

pronunțate, Curtea constată că situația de fapt a fost just reținută, vinovăția

inculpatului pe deplin dovedită, stabilindu-se corect, pe baza materialului

probator administrat în cauză, încadrarea juridică a faptei și cuantumul

pedepsei aplicate.

Cu privire la primul motiv

invocat, respectiv casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, se constată că probatoriul administrat în cauză este judicios

întocmit și nu se impune completarea acestuia. Astfel, în cauză s-au

administrat probele și mijloacele de probă prevăzute de dispozițiile art. 62 –

art. 135 C. proc. pen., fiind audiat inculpatul, martorii, efectuându-se

cercetare la fața locului și fotografii, inculpatului prelevându-i-se probe

biologice, în cauză fiind întocmit un buletin de analiza toxicologică-alcoolemie,

iar judecata în primă instanță și în apel au fost făcute cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, ambele instanțe constatând, de altfel, că

întreg probatoriul administrat în cauză este complet, fiind judicios întocmit.

În ceea ce privește apărarea

inculpatului că a consumat alcool după comiterea accidentului, motiv pentru

care trebuie achitat, întrucât nu sunt incidente nici dispozițiile art. 82

alin. (1) C. rutier, deoarece nu a vătămat integritatea corporală sau sănătatea

nici unei persoane, se constată că aceasta este combătută de probele aflate la

dosar, respectiv buletinul de analiză toxicologică alcoolemie efectuat de

Laboratorul județean de medicină legală Hunedoara – Deva, declarația martorei

B.I., precum și recunoașterea inculpatului în fața personalului sanitar la fața

locului, respectiv buletinul de examinare clinică, în care s-au consemnat

declarațiile inculpatului, în sensul că a consumat bere, circa 1500 ml între

orele 15,00 – 16,30 în ziua respectivă.

Mai mult, toate acestea se

coroborează cu declarațiile oscilante ale inculpatului, care inițial, în

intenția de a se disculpa și-a formulat apărarea în sensul că, după producerea

accidentului și-ar fi spălat rănile de la cap cu țuică și de aceea prezenta

acel miros etilic pe care l-a sesizat din primul moment personalul medical

audiat în cauză. În plus, trebuie reținută și atitudinea inculpatului după

producerea accidentului, în sensul că, nu a anunțat accidentul la poliție sau

la salvare nici măcar după ce a ajuns în casa martorei B.I., deși avea telefon

mobil asupra sa, de la care a apelat și a vorbit cu alte persoane.

Se constată astfel, că în

mod corect s-a stabilit încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat,

precum și vinovăția acestuia, stabilindu-se astfel că se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cât privește

individualizarea pedepsei aplicate, analizând decizia atacată prin prisma

motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este

legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de

pericol social al faptei, gradul ridicat de alcoolemie al inculpatului,

conduita nesinceră și oscilantă a acestuia, circumstanțele personale ale

inculpatului, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost

just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că

nu se impune redozarea acesteia, nefiind elementele care să ducă la reținerea

circumstanțelor atenuante.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.O.L. împotriva deciziei penale nr. 398 din 30 decembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.