ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4728/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 563 din 3

noiembrie 2003 a Judecătoriei Gheorghieni s-a admis acțiunea civilă formulată

de reclamanta M.M. împotriva pârâtului M.Z., stabilindu-se filiațiunea

pârâtului față de minorul M.I. născut la data de 18 decembrie 2002, încuviințându-se

ca acesta să poarte numele de familie al pârâtului, fiind obligat pârâtul de a

contribui la întreținerea minorului cu suma de 500.000 lei, începând cu data

introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.

Prin decizia civilă nr. 416/A din 3 iunie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosar nr. 26/2004, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul M.Z. împotriva sentinței mai sus

menționate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul M.Z.

Cererea de recurs în dosarul cauzei

au fost înaintate la Înalta Curte de Casație și Justiție, formând obiectul

dosarului nr. 13824/2004.

Prin încheierea nr. 132/D din 22

noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a declinat

competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș,

cu motivarea că potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobat prin lipsa nr. 493/2004, competența

de soluționare a recursului revine Curții de Apel Târgu-Mureș.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 136 R din 10 februarie 2005, a declinat competența de

soluționare a recursului declarat de pârâtul M.Z. împotriva deciziei civile nr.

416 din 3 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se decide astfel, a

reținut, în esență, că potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ. și art. 19 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, secția civilă și de

proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă

recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel.

Având în vedere aceste prevederi

legale, a apreciat că dispozițiile din Legea nr. 493/2004 de aprobare a O.U.G.

nr. 65/2004, vizează doar situațiile în care hotărârile atacate în recurs nu au

fost pronunțate de curțile de apel.

Or, în condițiile în care curtea de

apel s-a pronunțat ca și instanță de apel nu se mai poate pronunța ca și

instanță de recurs în aceeași pricină, știut fiind că o astfel de situație ar

fi posibilă doar în cazul căilor de atac de retractare și nu în cele de

reformare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, verificându-și competența în

raport de motivarea curții de apel, constată că potrivit încheierii nr. 132 D

din 22 noiembrie 2004, pronunțată de această instanță, competența soluționării

recursului aparține Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Pe de altă parte, aceeași încheiere

este obligatorie pentru instanța de trimitere, potrivit art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., astfel încât va stabili prin prezenta decizie că soluționarea

recursului declarat de pârâtul M.Z., împotriva deciziei civile nr. 416/A din 3

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, este de competența acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Curții de

Apel Târgu-Mureș competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul

M.Z. împotriva deciziei civile nr. 416 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel

Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.