ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5248/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 49/2004

pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc a fost admisă acțiunea introdusă de

reclamanții K.M. și J. împotriva pârâților K.I. și P. precum și a pârâților T.A.

și T.P.J. și pe cale de consecință:

A dispus reîncredințarea

reclamanților în favoarea pârâților T., iar pe pârâții K.I. și P. i-a obligat

la plata unei pensii de întreținere lunare.

Apelul declarat de pârâții K.I. și P.,

a fost admis prin decizia civilă nr. 386 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

în sensul respingerii acțiunii.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanții K.M. și K.J. iar prin încheierea dată în ședința

publică din 8 decembrie 2004, cu nr. 986 D, Înalta Curte de Casație și Justiție

a declinat competența privind soluționarea acestui recurs, în favoarea Curții

de Apel Târgu-Mureș.

În motivarea soluției sale, Înalta

Curte de Casație și Justiție a invocat prevederile art. 3 pct. 2

1

C.

proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004 care stabilește

competența curților de apel ca instanțe de recurs în cauzele având obiect

identic cu cel dedus judecății.

Reinvestită cu soluționarea

recursului, Curtea de Apel Târgu-Mureș și-a declinat competența privind

soluționarea acestuia, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

considerând că, de vreme ce ea a soluționat apelul, Înalta Curte de Casație și

Justiție este competentă a soluționa recursul, conform art. 299 și art. 4 pct. 1

C. proc. civ.

Totodată, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și pe cale de consecință, a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul ivit, instanța

de control judiciar va dispune soluționarea acestuia prin trimiterea cauzei

spre competentă soluționare, Curții de Apel Târgu-Mureș.

În speța dedusă judecății, în

intervalul cuprins între data pronunțării deciziei curții de apel, 27 mai 2004

și data fixării termenului pentru soluționarea recursului înaintat la Înalta

Curte de Casație și Justiție, 8 decembrie 2004, norma procedurală a fost

modificată prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004.

Prin prisma acestei modificări, așa

după cum corect a constatat Înalta Curte prin încheierea din 8 decembrie 2004,

curțile de apel au devenit competente a soluționa apelurile declarate împotriva

hotărârilor date de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin lege

nu se prevede altfel, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ. invocat prin

încheiere. Cum însă dispozițiile art. 2 lit. c) din același cod prevăd că, în

litigiile dintre părinți și copii, cum este cel în speță, competența generală

de soluționare a apelurilor aparține tribunalelor, rezultă că avem o dispoziție

derogatorie de la art.382 invocat, din care rezultă că, în această materie

competența generală privind soluționarea recursului aparține curții de apel.

Acesta este înțelesul încheierii de

declinare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 decembrie

2004 și totodată, același înțeles trebuie dedus din interpretarea dispozițiilor

art. 725 C. proc. civ. potrivit cărora, dispozițiile legii noi de procedură se

aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche.

Din acest motiv, încheierea de

declinare trebuia interpretată de către instanța în favoarea căreia s-a făcut

declinarea, ca având atât caracter declinator cât și regulator de competență.

Pentru aceste considerente, urmează

a se trimite cauza în favoarea curții de apel pentru competenta soluționare a

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite cauza la Curtea de Apel Târgu-Mureș

ce urmează a se conforma Încheierii nr. 986/D din 8 decembrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.