ÎCCJ, decizie (scj.ro #83528)

Acțiune în anularea hotărârii arbitrale. Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arbitral Curtea de apel, admițând excepția de necompetență a Tribunalului Arbitral, trebuie să se pronunțe și asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecății și dând eficiență juridică dispozițiilor art.366 pct.1 C.proc.civ., admițând acțiunea, să dispună desființarea hotărârii arbitrale iar dacă litigiul este în stare de judecată să se pronunțe în fond, în limitele convenției arbitrale iar dacă pentru a hotărî, în fond, este nevoie de noi probe, instanța se va pronunța după administrarea lor. (Secția comercială, decizia nr. 4728 din 14 octombrie 2005) Prin hotărârea arbitrală nr.1 din data de 24 martie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Brăila a fost respinsă excepția de necompetență materială și a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta D.A.P.

Brăila împotriva pârâtei S.C. H. SA Brăila în sensul că s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 1997 cu actele sale adiționale și s-a dispus evacuarea pârâtei, fiind obligată la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere. În fundamentarea acestei soluții Tribunalul Arbitral a constatat că între părți a intervenit contractul de închiriere din 1997, având inițial ca termen de valabilitate, termenul de 31 decembrie 1997, iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară, obligație garantată de o penalitate de întârziere, convențional stabilită printr-o clauză penală. Acest contract a fost modificat succesiv printr-un număr de douăsprezece acte adiționale. S-a stabilit că pârâta nu și-a îndeplinit, culpabil și nemotivat, obligația de plată periodică a chiriei cu aplicabilitatea dispozițiilor art.1020-1201 C. civ., dispunându-se rezilierea contractului din vina exclusivă a pârâtei.

Deoarece pârâta nu a contestat decât cuantumul chiriei, respectiv aplicarea chiriei de 0,03 în loc de 0,02, s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi chiria restantă și penalitățile de întârziere. Urmare a rezilierii contractului, pârâta mai trebuia să restituie reclamantei obiectul contractului, ceea ce implica obligația de a face și retransmiterea posesiei și folosinței bunurilor către reclamantă. Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.349/R/ din 18 iunie 2004, a admis acțiunea în anulare formulată de S.C. H. SA Brăila în contradictoriu cu intimata reclamantă D.A.P. Brăila precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arbitral, în sensul că a fost desființată Hotărârea nr.1 din 24 martie 2004 a Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Brăila și respinsă acțiunea reclamantei D. A. P. Brăila.

De asemenea a fost respinsă cererea de suspendare a hotărârii arbitrale și dispusă restituirea cauțiunii de 300.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că investirea instanței arbitrale s-a făcut pentru a fi constatată rezilierea unui contract de închiriere privind folosirea și interzicerea folosirii în anumite condiții a unui spațiu portuar și obligarea la plata chiriei restante. La data investirii, instanța de arbitraj avea obligația să-și verifice competența, întrucât , în conformitate cu art.358 C. proc.civ., această excepție a fost invocată până la primul termen de judecată. Având în vedere că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, instanța arbitrală avea obligația să constate că notificarea formulată de reclamantă și transmisă către S.C.

H. SA cu adresa din 8 februarie 2003 echivalează cu intenția de denunțare unilaterală a contractului, în sensul art.13 din contractul de închiriere. La data sesizării Tribunalului Arbitral contractul nu mai era în ființă, el încetase de drept prin voința părților care au convenit că notificarea trebuia interpretată ca un act de denunțare. Investirea Tribunalului Arbitral s-a efectuat la data de 14 noiembrie 2003, când contractul era expirat, astfel încât necompetența materială a acestei instanțe era evidentă. Dispozițiile art.340 C.proc.civ îngăduie părților să convină asupra soluționării pe calea arbitrajului a unor litigii cu caracter patrimonial, or, litigiile referitoare la rezilierea unui contract și evacuarea dintr-un spațiu nu intră în categoria litigiilor patrimoniale.

În această situație părțile au deschisă calea dreptului comun, în rezolvarea problemelor litigioase. Reclamanta a declarat recurs, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că nu au fost dezlegate problemele deduse judecății iar instanța constatând încălcarea prevederilor art.364 C.proc.civ., prin admiterea acțiunii în în anulare, trebuia să judece în fond cererea principală, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt întemeiate. Este de necontestat că instanța de fond, prin admiterea acțiunii în anulare formulată de pârâta S.C.

H. SA Brăila a soluționat în mod corect excepția de necompetență materială a Tribunalului Arbitral. Bine argumentat și amplu motivat au fost expuse rațiunile care au condus la necesitatea soluționării cauzei pe calea dreptului comun. În mod greșit a procedat însă aceeași instanță, atunci când, urmare a admiterii excepției de necompetență a Tribunalului Arbitral, nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecății. Astfel, va fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art.366 pct.1 C.proc.civ. în conformitate cu care instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată se va pronunța și în fond, în limitele convenției arbitrale iar dacă pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanța se va pronunța în fond după administrarea lor.

În acest context , recursul declarat de reclamanta D. A. P. Brăila în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 pct.5 C. proc. civ. a fost admis și decizia civilă nr.349/R/18 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, Secția Comercială și de contencios administrativ, a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.