ÎCCJ, decizie (scj.ro #83528)

Acțiune

în anularea hotărârii arbitrale. Excepția  necompetenței  materiale a

Tribunalului Arbitral

Curtea de apel, admițând excepția de necompetență a Tribunalului Arbitral,

trebuie să se pronunțe și asupra fondului litigiului de natură

comercială  dedus  judecății  și  dând eficiență juridică

dispozițiilor art.366 pct.1 C.proc.civ., admițând acțiunea, să dispună

desființarea hotărârii arbitrale iar dacă litigiul este în stare de judecată să

se pronunțe în fond, în limitele convenției arbitrale iar dacă pentru a hotărî,

în fond, este nevoie de noi probe, instanța  se va pronunța după

administrarea lor.

(Secția  comercială, decizia nr. 4728 din 14 octombrie 2005)

Prin hotărârea arbitrală nr.1 din data de 24 martie 2004

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Brăila a fost respinsă excepția de necompetență

materială  și a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta

D.A.P. Brăila împotriva pârâtei S.C. H. SA Brăila în sensul că s-a dispus

rezilierea contractului de închiriere din 1997 cu actele sale adiționale și s-a

dispus evacuarea pârâtei, fiind obligată la plata chiriei restante și a

penalităților de întârziere.

În fundamentarea acestei soluții Tribunalul Arbitral a constatat că între părți

a intervenit contractul de închiriere  din 1997, având inițial ca termen

de valabilitate, termenul de 31 decembrie 1997, iar pârâta s-a obligat să plătească

o chirie lunară, obligație garantată de o penalitate de întârziere,

convențional stabilită printr-o clauză penală. Acest contract a fost modificat

succesiv  printr-un număr de douăsprezece acte adiționale. S-a stabilit că

pârâta nu și-a îndeplinit, culpabil și nemotivat, obligația de plată periodică

a chiriei cu  aplicabilitatea dispozițiilor art.1020-1201 C. civ.,

dispunându-se rezilierea contractului din vina exclusivă a pârâtei. Deoarece

pârâta nu a contestat decât cuantumul chiriei, respectiv aplicarea chiriei de

0,03 în loc de 0,02, s-a recunoscut dreptul reclamantei  de a primi chiria

restantă și penalitățile de întârziere. Urmare a rezilierii contractului,

pârâta mai trebuia să restituie reclamantei obiectul contractului, ceea ce

implica obligația de a face și retransmiterea posesiei și folosinței bunurilor

către reclamantă.

Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia civilă nr.349/R/ din 18 iunie 2004, a admis acțiunea în anulare

formulată de S.C. H. SA Brăila în contradictoriu cu intimata reclamantă D.A.P.

Brăila  precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Arbitral, în sensul că a fost desființată Hotărârea nr.1 din 24 martie 2004 a

Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Brăila și

respinsă acțiunea reclamantei D. A. P. Brăila. De asemenea a fost respinsă

cererea de suspendare a hotărârii arbitrale și dispusă restituirea cauțiunii de

300.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că investirea instanței

arbitrale s-a făcut pentru a fi constatată rezilierea unui contract de

închiriere privind folosirea și interzicerea folosirii în anumite condiții a

unui spațiu portuar și obligarea la plata chiriei restante. La data investirii,

instanța de arbitraj avea obligația să-și verifice competența, întrucât , în

conformitate cu art.358 C. proc.civ., această excepție a fost invocată până la

primul termen de judecată.

Având în vedere că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl

reprezintă rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, instanța

arbitrală avea obligația să constate că notificarea formulată de reclamantă și

transmisă  către S.C. H. SA cu adresa din 8 februarie 2003 echivalează cu

intenția de denunțare unilaterală a contractului, în sensul art.13 din

contractul de închiriere. La data sesizării Tribunalului Arbitral contractul nu

mai era în ființă, el încetase de drept prin voința părților care au convenit

că notificarea trebuia interpretată ca un act de denunțare. Investirea

Tribunalului Arbitral s-a efectuat la data de 14 noiembrie 2003, când

contractul era expirat, astfel încât necompetența materială a acestei instanțe

era evidentă. Dispozițiile art.340 C.proc.civ îngăduie părților să convină

asupra soluționării pe calea arbitrajului a unor litigii cu caracter

patrimonial, or, litigiile referitoare la rezilierea unui contract și evacuarea

dintr-un spațiu nu intră în categoria litigiilor patrimoniale. În această

situație părțile au deschisă calea dreptului comun, în rezolvarea problemelor

litigioase. Reclamanta a declarat recurs, criticând pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectele că nu au fost dezlegate problemele deduse judecății

iar instanța constatând încălcarea prevederilor art.364 C.proc.civ., prin

admiterea acțiunii în în anulare, trebuia să judece în fond cererea principală,

fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art.304 pct.9

C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu

criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt

întemeiate.

Este de necontestat că instanța de fond, prin admiterea acțiunii

în anulare formulată de pârâta S.C. H. SA Brăila a soluționat în mod corect

excepția de necompetență materială a Tribunalului Arbitral. Bine argumentat și

amplu motivat au fost expuse rațiunile care au condus la necesitatea

soluționării cauzei pe calea dreptului comun.

În mod greșit a procedat însă aceeași instanță, atunci când, urmare a

admiterii excepției de necompetență a Tribunalului Arbitral, nu s-a pronunțat

asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecății. Astfel, va fi

dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art.366 pct.1 C.proc.civ. în

conformitate cu care instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula

hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată se va pronunța

și în fond, în limitele convenției arbitrale iar dacă pentru a hotărî în fond

este nevoie de noi probe, instanța se va pronunța în fond după administrarea

lor.

În acest context , recursul declarat de reclamanta D. A. P. Brăila în temeiul

art.304 pct.9 raportat la art.312 pct.5 C. proc. civ. a fost admis și decizia

civilă nr.349/R/18 iunie  2004 a Curții de Apel Galați, Secția Comercială

și de contencios  administrativ,  a fost casată și cauza trimisă spre

rejudecare la aceeași instanță.