ÎCCJ, decizie (scj.ro #83531)

Contract de prestări servicii.Tranzacție.Clauză penală . În situația în care părțile au stipulat posibilitatea prelungirii peste termen a contractului de prestări servicii, dacă nu se solicită încetarea contractului cu 30 de zile înainte de termen, înseamnă că părțile au consimțit la prelungirea acestuia cu toate clauzele sale, inclusiv clauza penală, astfel că interpretarea dată în acest sens de instanța de apel este corectă. (Secția comercială,decizia nr.133 din 20 inuarie 2004) Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr.1577 din 12 octombrie 1999, a admis acțiunea formulată de reclamanta C. N.A.P.M.Constanța și a obligat pârâta S.C.

A S.A., la plata sumelor solicitate, reprezentând facturi neachitate și penalități de întârziere, ca urmare a neexecutării contractului de prestări servicii portuare din anii 1994 și 1997. În baza contractului din 1994, reclamanta , în calitate de proprietar , a pus la dispoziția pârâtei un teren situat în incinta portului Constanța , cu obligația pârâtei de a plăti chiria lunară convenită și obligația reclamantei să presteze anumite servicii aceleiași pârâte , a căror contravaloare nu a fost plătită în limita sumelor solicitate . Cum în ambele contracte s-au stipulat clauze penale , cererea având acest obiect , a fost apreciată ca întemeiată . Pârâta a declarat apel , susținând că suma solicitată a fost stinsă prin compensare , conform sentinței nr.932/2000 pronunțată de judecătorul sindic , astfel că primul capăt de cerere a rămas fără obiect iar cu privire la penalitățile de întârziere , a susținut că acestea nu sunt datorate , din moment ce contractul din 1994 a fost reziliat cu data de 23 septembrie 1997 iar pentru perioada anterioară nu s-a încheiat proces verbal de predare – primire . Curtea de Apel Constanța , Secția comercială , prin decizia nr.578 din 6 iunie 2001, a admis apelul , a schimbat în parte sentința atacată și a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect , menținând celelalte dispoziții ,

cu motivarea că de vreme ce pârâta a tranzacționat cu reclamanta asupra primului capăt de cerere rezultă și temeinicia celui de-al doilea capăt de cerere , care se întemeiază pe dispozițiile acelorași contracte . Cu privire la critica actualizării penalităților, s-a reținut netemeinicia acesteia față de precizările reclamantei din 7 septembrie 1999. Pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. și a invocat că prin adresa din 23 septembrie 1997 a fost reziliat contractul din 1994 și deci pentru anul 1998 nu a existat un contract care să prevadă penalități iar în lipsa unei clauze penale, acestea nu puteau fi acordate.

În ceea ce privește contractul din 1997 s-a făcut o aplicare greșită a clauzei penale deoarece facturile au fost refuzate la plată . Totodată , în mod greșit , s- a interpretat încheierea tranzacției ca o recunoaștere a penalităților deoarece tranzacția nu se referă și la penalități iar instanța nu se poate substitui voinței părților . Reclamanta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului deoarece contractul din 1994 s-a prelungit la cererea pârâtei iar prin notificarea invocată nu s-a reziliat contractul ci s-a făcut aplicarea art.3.1 și art.16.1 din contract iar dacă contractele nu se derulau, reclamanta nu ar fi prestat serviciile de care a beneficiat pârâta, în perioada pentru care s-au emis facturile.

Recursul nu este fondat. Pârâta a făcut o enumerare generică a motivelor prevăzute în art. 304 C. proc. civ ., fără să le coreleze cu dezvoltarea în fapt a criticilor . Prin urmare , motivul prevăzut în art. 304 pct.4 C. proc. civ ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești , nu are suport în motivarea în fapt . Nici motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu se regăsește în motivarea în fapt, pârâta neindicând textul de lege încălcat sau greșit aplicat. Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” susținerile pârâtei nu pot fi primite.

Tranzacția care a intervenit între părți (de care s-a luat act într-un alt proces), se referă și la pretenția ce a format primul capăt de cerere al acțiunii și a fost depusă, după formularea motivelor de apel, așa încât instanța de apel a apreciat criticile formulate cu luarea în considerare a acesteia. Drept urmare, critica privind rezilierea contractului din 1994 și inexistența acestuia pentru perioada în care s-au calculat penalitățile a fost subsumată realității executării contractului, sub aspectul obligațiilor principale. Într-adevăr , în contractul menționat , părțile nu au stipulat pacte comisorii exprese care să conducă la o reziliere convențională dar în art.3 pct.1 au stipulat posibilitatea prelungirii peste termen dacă nu se solicită încetarea acestuia cu 30 zile înainte de termen . Este adevărat că reclamanta a transmis pârâtei o notificare cu peste 30 zile înainte de termen, cu privire la termenul limită al contractului și consecințele lui.

Numai că , la 26 noiembrie 1997, ( contractul expira la 31 decembrie 1997) pârâta a transmis reclamantei oferta de prelungire a contractului „ în forma actuală și pentru anul 1998”. În atare situație, oferta fiind acceptată, contractul s-a prelungit cu toate clauzele sale, inclusiv clauza penală, interpretarea instanței de apel fiind deci corectă. Față de considerentele expuse, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.