ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5372/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

S.I. a declarat apel la 21 mai 2004

împotriva sentinței civile nr. 3524 din 20 martie 2004 pe care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, prin acțiunea civilă

înregistrată sub nr. 505/2004 a Judecătoriei Constanța, reclamanta R.A.E.D.P.P.

Constanța a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.I. obligarea acestuia la

plata sumei de 4.804.745 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada

noiembrie 2002-noiembrie 2003 (2.909.542 lei) și penalități de întârziere

(1.895.203 lei), rezilierea contractului de închiriere nr. 8591 din 10 ianuarie

2001 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în Constanța.

În motivare, reclamanta a arătat că

pârâtul ocupă spațiul situat în Constanța, în baza contractului de închiriere

nr. 8591 din 10 ianuarie 2001, precum și că pârâtul nu și-a respectat obligația

contractuală de plată a chiriei în perioada noiembrie 2002-noiembrie 2003,

datorând astfel suma de 2.909.542 lei cu titlu de chirie și penalități de

întârziere, deși a fost notificat în acest sens.

În drept s-au invocat dispozițiile

art. 969 C. civ., Legea nr. 114/1996 și dreptul comun în materia locațiunii.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 3524 din 29 martie 2004 a admis, în parte, acțiunea, în sensul că a

dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 8591/2001, evacuarea pârâtului

din imobilul în litigiu și a respins capătul de cerere având ca obiect

obligarea pârâtului la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere,

ca rămasă fără obiect.

A respins cererea reclamantei de acordare

a cheltuielilor de judecată, ca rămasă fără obiect.

Pentru a soluționa astfel pricina,

instanța a reținut că, în speță, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația

contractuală de a plăti chiria pe o perioadă restantă cuprinsă între noiembrie

2002-noiembrie 2003, astfel încât datorează reclamantei chiria pe această

perioadă, în sumă de 2.909.542 lei și penalitățile de întârziere aferente în

valoare de 1.895.203 lei, conform art. 8 alin. (2) din contract, precum și față

de 969 C. civ.

Având în vedere că pârâtul a achitat

în întregime debitul, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect

obligarea acestuia la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere

ca rămasă fără obiect.

Conform art. 24 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 114/1996 care constituie reglementarea cadru a raporturilor

locative aplicabilă contractelor de închiriere având ca obiect o locuință și

art. 4 lit. b), prima liniuță din contract, rezilierea contractului de

închiriere intervine înainte de termenul stabilit; b) la cererea

proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni

consecutiv.

Față de situația expusă, prin prisma

dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța a dispus rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți.

Având în vedere că rezilierea constă

în desființarea retroactivă a contractului și repunerea părților în situația

avută anterior, încheierii contractului, instanța a dispus în temeiul art. 25

din Legea nr. 114/1996 și a art. 6 din convenția părților și ca o consecință a

rezilierii, evacuarea pârâtului S.I. din imobilul situat în Constanța.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel pârâtul S.I.

Apelul pârâtului a fost admis prin

decizia civilă nr. 985 C din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța,

schimbându-se sentința, în tot, în sensul că s-a respins acțiunea.

Instanța de control judiciar a

reținut că deși bolnav, în momentul în care a fost notificat în legătură cu

neplata chiriei, pârâtul a depus sumele de bani reprezentând chirie restantă,

astfel că, de la 17 februarie 2004 până la primul termen de judecată, în fața

instanței de fond, a achitat integral chiria.

În consecință, Curtea a apreciat că

nu sunt întrunite condițiile art. 24 lit. b) din Legea nr. 111/1986 și admițând

apelul în baza art. 296 C. proc. civ., a schimbat sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii, ca nefondate.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, a declarat recurs R.A.E.D.P.P. Constanța susținând că, în mod greșit,

instanța de apel a reținut că ”nu sunt întrunite condițiile art. 24 lit. b) din

Legea nr. 114/1996”, motivat de faptul că intimatul-pârât deși bolnav în urma

notificării, a achitat parte din cuantumul chiriei restante, fără a avea în

vedere că restanța la chirie trena de mai bine de 10 luni.

În drept, se invocă art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se cere admiterea recursului,

modificarea hotărârii în tot, în sensul respingerii apelului și menținerii

dispozițiilor hotărârii instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Chiar dacă, într-adevăr, pârâtul-intimat

n-a respectat contractul, rămânând în urmă cu plata chiriei timp de 10 luni, în

perioada septembrie 2002-iulie 2003, nu se poate trece cu vederea că în această

perioadă a fost grav bolnav, că, a suferit un accident cerebral vascular, care

l-a împiedicat să-și exercite personal obligațiile, delegându-l pe fiul său

să-i plătească datoriile, acesta fiind vinovat, de plățile de chirie,

neonorate.

Coincidența perioadei de neplată a

chiriei, cu perioada de boală și în care s-a produs accidentul vascular, ca și

promptitudinea cu care intimatul a acționat, în momentul notificării, plătit

chiria restantă, penalizările de întârziere și chiar cheltuielile de judecată

arată că intimatul nu este un rău platnic și că numai împrejurări legate de

vârstă și de stare precară de sănătate, de lipsa posibilității de deplasare, în

care se află, l-au dus în situația de neexecutare întocmai a contractului de

închiriere.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de R.A.E.D.P.P., ca nefondat, astfel că

decizia nr. 985/C din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

R.A.E.D.P.P. Constanța împotriva deciziei nr. 985 din 27 septembrie 2004 a Curții

de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.