ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5740/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5740/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra
recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 12352 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Constanța, în
temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea
reclamantei R.A. E.D.P.P. Constanța la:
-
judecata în contradictoriu cu pârâții O.F. și O.P. ;
- judecata
capătului de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 10410 din
27 octombrie 1982;
-
judecata față de pârâții O.L., O.S., O.N. și O.E. în capătul de cerere privind
evacuarea.
A
admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la pretențiile
aferente perioadei 1 aprilie 1999–1 iulie 1999.
A
respins ca prescrisă cererea privind obligarea pârâților O.A., O.L., O.S., N.O.,
O.N. și O.E. la plata sumei de 531.004 lei, reprezentând chirie restantă și
penalități de întârziere aferente perioadei 1 aprilie 1999–1 iulie 1999.
A
admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâții O.A., O.S.,
O.L., O.N., N.O. și O.E. să plătească în solidar reclamantei suma de 27.951.523
lei, cu titlu de chirie restantă și penalități de întârziere aferente perioadei
1 iulie 1999–15 august 2003.
A
respins ca nefondată cererea privind evacuarea pârâților O.A., O.J., O.C., N.O.,
M.G., M.I., M.E. și M.G. din imobilul situat în Constanța.
Pentru
a hotărî astfel judecătoria a reținut că pentru spațiul locativ situat în
Constanța, reclamanta a încheiat cu O.F., în calitate de titular, și cu O.P., O.A.,
O.L., O.S., N.O., O.N. și O.E., în calitate de beneficiari, ca membri de
familie, contractul de închiriere nr. 10410 din 27 octombrie 1982, pe o
perioadă de 5 ani.
După
expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul a operat tacita
relocațiune, conform art. 1437 și art. 1452 C. civ.
La
data decesului titularului contractului, 13 martie 1997, erau aplicabile
dispozițiile Legii nr. 114/1996, care prevăd că locațiunea continuă cel puțin
un an pentru soțul, descendenții sau ascendenții care au locuit împreună cu
titularul.
Pârâții
nu și-au respectat însă obligația de plată a chiriei, figurând cu un debit de
28.482.527 lei chirie restantă și penalități de întârziere.
Cererea
de evacuare a fost respinsă cu motivarea că, din moment ce reclamanta a
renunțat la judecarea capătului de cerere privind rezilierea contractului de
închiriere, pârâții ocupă spațiul în baza contractului de închiriere.
Apelul
reclamantei a fost respins prin decizia civilă nr. 453/C din 4 mai 2005 a
Curții de Apel Constanța, cu motivarea că evacuarea locatarilor care dețin
locuința în baza unui contract de închiriere, conform legii, nu se poate
dispune decât dacă temeiul pentru care se solicită este de natură să ducă la
rezilierea contractului.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea este nelegală
deoarece acțiunea în evacuare îndreptată împotriva peroanelor care dețin un
spațiu fără titlu este admisibilă.
Recursul
nu este fondat.
Potrivit
art. 23 din Legea nr. 114/1996, aplicabil în cauză, în cazul în care părțile nu
convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să
părăsească locuința la expirarea termenului contractual. Prin urmare,
reînnoirea contractului se face prin înțelegerea părților, care poate fi nu
doar expresă, dar și tacită.
În
cauză, deoarece locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locațiune,
contractul de închiriere a fost reînnoit.
Ca
atare, în condițiile în care pârâții beneficiază de efectele contractului de
închiriere, iar reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind
rezilierea acestuia, instanțele au făcut o corectă aplicare a legii atunci când
au respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. E.D.P.P. Constanța
împotriva deciziei civile nr. 543/C din 4 mai 2004 a Curții de Apel Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2005.