ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 99 din 14

februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost admisă acțiunea

formulată de către SC A. SRL, cu sediul în Reșița, județul Caraș-Severin,

împotriva pârâtei SC T.C. SRL, cu sediul în Lugoj, județul Timiș, în sensul că a

obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.986.470 lei pretenții și penalități

de întârziere de 26.853.600 lei din momentul notificării, adică 6 februarie

2000 și până la data pronunțării, precum și suma de 1.113.918 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost dispusă evacuarea necondiționată a

pârâtei din imobilul înscris în C.F. 10.005 nr. top R 200/3/52/C/3/r/I – XX.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a încheiat cu SC C. SA contractul de vânzare-cumpărare

nr. 34 din 3 decembrie 1999, ca efect principal al acestui contract fiind

transferarea proprietății imobilului situat în Reșița, iar pârâta SC T.C. SRL a

încheiat, la rândul său, cu SC C. SA un contract de asociere prin

participațiune, pe o perioadă de un an.

Societatea-pârâtă nu s-a prezentat

la noul proprietar pentru a încheia un contract de închirie sau al prelungi pe

cel ajuns la termen, în concluzie, societatea-pârâtă a folosit spațiul de la

parterul blocului, dându-i o destinație de spațiu comercial, fără nici un titlu

legal și fără a-și onora debitele către proprietar.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 598/A din 30

mai 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL împotriva sentinței

civile nr. 99 din 11 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, pe

care o schimbă, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata penalităților

de întârziere.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în mod greșit, s-a dispus obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere, deoarece, între părți, nu s-a încheiat un contract

de închiriere, care să prevadă clauza penală privind plata penalităților de

întârziere.

Împotriva deciziei civile nr. 598/A

din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC T.C. SRL, care a

criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că instanțele judecătorești au fost lipsite de rol activ, nu au

stabilit raporturile și natura juridică contractuală dintre părți, nu a existat

un cuantum real al chiriei, dispunându-se greșit și evacuarea, deoarece pârâta

a părăsit anterior spațiul.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului.

Curtea, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că

acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

La data de 12 august 1997 a fost

încheiat contractul de asociere prin participațiune între SC C. SA Reșița și SC

T.C. SRL Lugoj, pe termen de un an, cu posibilitatea de a se prelungi, dacă

nici una din părți nu anunță rezilierea cu cel puțin 30 de zile înainte de

expirare.

Relevanță, sub aspect juridic, prezintă

obligația pe care și-o asumă SC T.C. SRL de a plăti, pentru spațiul necesar desfășurării

activității comerciale, 2 % lunar din profitul net realizat, dar nu mai puțin de

85 de dolari S.U.A. pe lună, la cursul zilei.

La data de 3 decembrie 1999 este

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34, prin care SC C. SA Reșița

vinde scara 1 cu 20 de apartamente, în blocul din Reșița, către cumpărătoarea

SC A. SRL Reșița.

Deși, reclamanta a notificat-o pe

pârâtă de două ori, prin executorul judecătoresc, pentru a plăti contravaloarea

debitelor rezultate din contractul de asociere în participațiune și de a

solicita prelungirea contractului, pârâta nu s-a conformat.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL, cu sediul în Lugoj, județul

Timiș, nefiind întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

menținând, ca legală și temeinică, decizia civilă nr. 598/A din 30 mai 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Lugoj, împotriva deciziei nr. 598 din

30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2003.