ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6944/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SRL Timișoara a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timișoara pentru a se constata că între părți a intervenit o convenție de vânzare - cumpărare privind imobilul înscris în C.F. 32013 Timișoara. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 615 din 13 octombrie 2000 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2001, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, ca instanță de fond. Recursul declarat de pârât a fost respins ca tardiv prin decizia nr. 3018/2002 a Curții Supreme de Justiție.

Prin sentința civilă nr. 1022 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Timiș a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantei, reținând că cele două părți au încheiat contractul de vânzare - cumpărare la data de 18 iulie 2003. Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.000.000 lei. Instanța de fond a reținut că, pe parcursul procedurilor judiciare, pârâtul s-a opus la admiterea acțiunii, generând astfel cheltuieli de judecată. A mai constatat că negocierea care s-a finalizat prin încheierea contractului de vânzare cumpărare a avut loc după ce se achitaseră onorariile pentru avocat și expertiză. Apelul declarat de pârât, prin care critica obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a fost respins prin decizia civilă nr. 231 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Aceasta a constatat că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, deoarece acțiunea a fost introdusă la 8 iunie 2000 iar contractul s-a încheiat la 18 iulie 2003. Prin hotărârea nr. 140 din 1 iunie 1999, Consiliul Local Timișoara a aprobat vânzarea spațiilor comerciale către chiriași, or reclamanta deținea spațiul comercial ]n baza unui contract de închiriere. În anexa la HCL nr. 140/1999 este indicat ca spațiu propus pentru vânzare și imobilul situat în Piața V. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., acesta a arătat că prin decizia atacată, curtea de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligându-l la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Se mai arată că la data introducerii acțiunii era în vigoare H.G. nr. 505/1998 care a fost abrogată prin Legea nr. 550/2000 în baza căreia s-a încheiat în final contractul. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Efectele art. 274 din cod, întemeiate pe ideea de culpă procesuală, nu se aplică doar în ipoteza în care una dintre părți, pierzând procesul, a fost obligată către partea adversă. Textul în discuție are aplicabilitate și în situația în care acțiunea reclamantului a fost respinsă datorită faptului că, pe parcursul procesului, pârâtul și-a îndeplinit obligațiile ce formau obiectul litigiului.

În cauză, reclamanta a făcut ofertă de cumpărare în condițiile H.G. nr. 505 /1998 care prevedea că spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale, construite din fondurile statului, se vând comercianților care le folosesc în baza unui contract de închiriere. Conform Normelor metodologice date în aplicarea actului normativ invocat, inițiativa cumpărării aparține comerciantului, vânzătorul având obligația ca în termen de 30 de zile de la primirea cererii să comunice solicitantului decizia sa. Așadar, în mod corect a reținut curtea de apel că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, atâta timp cât, îndeplinite fiind condițiile prevăzute de H.G. nr. 505/1998, a refuzat negocierea directă în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Împrejurarea că hotărârea de guvern a fost abrogată ulterior nu prezintă relevanță pentru aprecierea culpei procesuale într-un litigiu izvorât dintr-un act normativ care și-a produs consecințele. Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 231 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2004.