ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3779/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3779/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4
februarie 2002 la Judecătoria sector 6 București reclamanții A.S. și N.I. au
chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, solicitând ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a ofertei de
donație privind imobilul teren în suprafață de 346 mp situat în sector 6,
oferta făcută statului de către autorii lor A.D. și A.C.
În drept au invocat dispozițiile
art. 966, art. 813 și art. 814 C. civ. și Legea nr. 10/2001.
În motivare reclamanții au arătat că
donația este lovită de nulitate pentru că nu a existat intenția de a dona
statului și pentru că donația nu era făcută prin act autentic. Au mai arătat
reclamanții că este o obligație fără cauză.
Prin sentința nr. 2466 din 6 aprilie 2004
Judecătoria sector 6 a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut
în esență că sunt aplicabile dispozițiile art. 967 C. civ. prin care se
instituie două prezumții relative și anume prezumția de valabilitate a cauzei
și prezumția de existență a cauzei.
Oferta a fost acceptată prin decizia nr. 189/1976
a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București.
Reclamanții nu au dovedit că autorilor
lor le-a lipsit intenția de a gratifica statul și că s-ar fi exercitat asupra lor
presiuni. In fine, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a
ofertei de donație, pe care nu au depus-o la dosar, și nu a contractului de
donație. Conform art. 1171 C. civ. donația a fost făcută cu solemnitățile
cerute de lege.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au
formulat apel arătând că este de notorietate faptul că în regimul comunist nu
se poate vorbi de o intenție reală de a dona statului.
Apelanții mai arată că în speță nu există
contract de donație, respectiv nu puteau depune la dosar oferta de donație,
existând doar decizia nr. 189/1976.
În fine, apelanții mai arată că atât
oferta cât și acceptarea trebuie să îmbrace forma actului autentic, ceea ce nu
s-a respectat în speță.
Prin decizia civilă nr. 2266 din 26
octombrie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis apelul,
a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea. A constatat nulitatea
absolută a contractului de donație privind terenul în suprafață de 346 mp
situat în București pentru care s-a emis decizia nr. 189/1976 a Consiliului
Popular al Municipiului București Comitetul Executiv.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut în esență că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au pus
în discuție valabilitatea contractului de donație în integralitate.
A mai reținut că, din probele
administrate, rezultă lipsa intenției autorilor reclamanților de a gratifica
statul și în aceste condiții obligația era nulă deoarece lipsește cauza.
Împotriva acestei decizii Municipiul
București prin Primar General a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că
reclamanții nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenția de a gratifica
statul și că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat
presiuni.
Reclamanții au solicitat să se
constate nulitatea absolută a ofertei de donație și nu a contractului.
Forma autentică a acceptării ofertei
de donație a fost respectată iar oferta de donație poartă semnătura
donatorilor.
Prin întâmpinare reclamanții au
solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat și în
conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins pentru
considerentele ce vor urma.
Critica privind împrejurarea că
reclamanții nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenția de a gratifica
statul și că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat
presiuni urmează a fi înlăturată.
Instanța de apel a reținut în mod
corect că din probele administrate rezultă în mod evident lipsa intenției
autorilor reclamanților de gratificare a statului cu imobilul în litigiu, deci
lipsa cauzei contractului de donație, obligația fiind nulă.
Legea nr. 10/2001 cuprinde în art. 2
alin. (1) pct. c dispoziții privind acest gen de donații.
Recurentul mai arată că reclamanții
au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație și nu a
contractului.
Motivele de fapt care exprimă voința
reală a reclamanților asupra dreptului dedus judecății conduc la concluzia
fermă că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de
donație, nu numai a ofertei de donație, așa încât această critică urmează să
fie înlăturată.
De altfel, chiar formularea din
decizia nr. 189/1976 „având în vedere ofertele de donație făcute de un număr de
cetățeni pentru 55 terenuri”, întărește această concluzie.
Recurentul arată că forma autentică
a acceptării ofertei de donație a fost respectată, iar oferta de donație poartă
semnătura donatorilor.
Decizia organului administrativ are
valoarea unui act autentic în conformitate cu art. 1171 C. civ. și art. 2 din
Decretul nr. 478/1954. Aceasta însă, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001
nu poate conferi valabilitatea donației respectiv ofertei de donație, nu poate
consfinți o preluare care s-a realizat abuziv așa cum rezultă din actele și
lucrările dosarului.
Pentru considerentele ce preced
recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar
General împotriva deciziei nr. 2266 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.