ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3779/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 februarie 2002 la Judecătoria sector 6 București reclamanții A.S. și N.I. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație privind imobilul teren în suprafață de 346 mp situat în sector 6, oferta făcută statului de către autorii lor A.D. și A.C. În drept au invocat dispozițiile art. 966, art. 813 și art. 814 C. civ. și Legea nr. 10/2001. În motivare reclamanții au arătat că donația este lovită de nulitate pentru că nu a existat intenția de a dona statului și pentru că donația nu era făcută prin act autentic.

Au mai arătat reclamanții că este o obligație fără cauză. Prin sentința nr. 2466 din 6 aprilie 2004 Judecătoria sector 6 a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că sunt aplicabile dispozițiile art. 967 C. civ. prin care se instituie două prezumții relative și anume prezumția de valabilitate a cauzei și prezumția de existență a cauzei. Oferta a fost acceptată prin decizia nr. 189/1976 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București. Reclamanții nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenția de a gratifica statul și că s-ar fi exercitat asupra lor presiuni. In fine, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație, pe care nu au depus-o la dosar, și nu a contractului de donație.

Conform art. 1171 C. civ. donația a fost făcută cu solemnitățile cerute de lege. Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel arătând că este de notorietate faptul că în regimul comunist nu se poate vorbi de o intenție reală de a dona statului. Apelanții mai arată că în speță nu există contract de donație, respectiv nu puteau depune la dosar oferta de donație, existând doar decizia nr. 189/1976. În fine, apelanții mai arată că atât oferta cât și acceptarea trebuie să îmbrace forma actului autentic, ceea ce nu s-a respectat în speță. Prin decizia civilă nr. 2266 din 26 octombrie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea.

A constatat nulitatea absolută a contractului de donație privind terenul în suprafață de 346 mp situat în București pentru care s-a emis decizia nr. 189/1976 a Consiliului Popular al Municipiului București Comitetul Executiv. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au pus în discuție valabilitatea contractului de donație în integralitate. A mai reținut că, din probele administrate, rezultă lipsa intenției autorilor reclamanților de a gratifica statul și în aceste condiții obligația era nulă deoarece lipsește cauza. Împotriva acestei decizii Municipiul București prin Primar General a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Hotărârea este criticată pentru că reclamanții nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenția de a gratifica statul și că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat presiuni. Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație și nu a contractului. Forma autentică a acceptării ofertei de donație a fost respectată iar oferta de donație poartă semnătura donatorilor. Prin întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor urma. Critica privind împrejurarea că reclamanții nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenția de a gratifica statul și că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat presiuni urmează a fi înlăturată.

Instanța de apel a reținut în mod corect că din probele administrate rezultă în mod evident lipsa intenției autorilor reclamanților de gratificare a statului cu imobilul în litigiu, deci lipsa cauzei contractului de donație, obligația fiind nulă. Legea nr. 10/2001 cuprinde în art. 2 alin. (1) pct. c dispoziții privind acest gen de donații. Recurentul mai arată că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație și nu a contractului. Motivele de fapt care exprimă voința reală a reclamanților asupra dreptului dedus judecății conduc la concluzia fermă că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație, nu numai a ofertei de donație, așa încât această critică urmează să fie înlăturată.

De altfel, chiar formularea din decizia nr. 189/1976 „având în vedere ofertele de donație făcute de un număr de cetățeni pentru 55 terenuri”, întărește această concluzie. Recurentul arată că forma autentică a acceptării ofertei de donație a fost respectată, iar oferta de donație poartă semnătura donatorilor. Decizia organului administrativ are valoarea unui act autentic în conformitate cu art. 1171 C. civ. și art. 2 din Decretul nr. 478/1954. Aceasta însă, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu poate conferi valabilitatea donației respectiv ofertei de donație, nu poate consfinți o preluare care s-a realizat abuziv așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului. Pentru considerentele ce preced recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 2266 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.