ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4159/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4159/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de
competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată la nr. 16001
din 20 decembrie 2002 la Judecătoria sectorului 2 București reclamantul P.T.F.
a chemat în judecată pe pârâta H.F., solicitând ca prin sentința ce se va
pronunța să se dispună:
- deschiderea succesiunii de pe urma
defunctului P.F.Ș.T., decedat la 6 mai 1997, cu ultimul domiciliu în București;
- constatarea că este unicul moștenitor
al defunctului în calitate de descendent;
- constatarea că masa succesorală se
compune din apartamentul situat în București, autoturism marca Dacia 1300 și
drepturi de autor;
- obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere
reconvențională solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prescrisă
sau, în subsidiar, precizarea pretențiilor acestuia, în situația constatării
valabilității testamentului olograf din 3 mai 1997 lăsat pârâtei de P.F.Ș.T. decedat
la 6 mai 1997. Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat:
- constatarea valabilității testamentului
olograf întocmit la data de 3 mai 1997 întrucât acesta este scris în
totalitate, semnat și datat de către testatorul P.F.Ș.T., decedat la 6 mai
1997;
- constatarea calității de moștenitoare
testamentară cu titlu particular;
- constatarea componenței masei
succesorale;
- partajarea masei succesorale, conform
clauzelor testamentare.
În cauză s-au formulat și două cereri de
intervenție, una în interes propriu, de către C.M., fosta soție a defunctului
care a solicitat să se constate caracterul de bun propriu al unor bunuri mobile
și să se dispună, în consecință, scoaterea bunurilor proprii din masa
succesorală și respectiv partajarea bunurilor mobile comune și o altă cerere în
interesul pârâtei formulată de N.I.V. prin care se solicită respingerea
acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu și admiterea
cererii reconvenționale.
Judecătoria sectorului 2, prin sentința
civilă nr. 3302 din 4 aprilie 2004 a admis excepția prescripției dreptului
material la acțiune; a respins capetele din cererea principală formulată de P.T.F.;
a disjuns soluționarea restului cererii principale, a cererii reconvenționale
și a cererilor de intervenție formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat
apel reclamantul P.T.F. și în consecință s-a format dosarul nr. 2568/2004 pe
rolul Secției a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale de la Curtea de Apel București, soluționat prin încheierea
din 30 noiembrie 2004, în sensul declinării competenței soluționării apelului
în favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 alin. (3) din Legea nr. 493/2004
privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură
civilă.
La Tribunalul București cauza s-a
înregistrat la nr. 42 din 4 ianuarie 2005 pe rolul secției a III-a civilă și
prin decizia nr. 69 din 28 ianuarie 2005 s-a declinat competența materială de
soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 3
pct. 2 C. proc. civ.
În baza art. 20 pct. 2 și 21 C. proc.
civ., constată conflict negativ și trimite cauza la Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Curtea, verificând înscrisurile
dosarului, în raport de conflictul negativ de competență constată că obiectul
litigiului îl constituie judecata apelului formulat împotriva unei sentințe
prin care s-a respins acțiunea privind constatarea nulității relative a unui
testament olograf și reducțiunea liberalităților.
Potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ.,
curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii
și tribunale, ca instanțe de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Întrucât referitor la soluționarea
apelului împotriva sentințelor care au ca obiect deschiderea succesiunii,
constatarea calității de unic moștenitor, constatarea nulității testamentului
și constatarea masei succesorale, legiuitorul nu a prevăzut o competență
specială privind judecarea apelului de către tribunale, expres reglementată de
dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., conform modificării făcută prin art. I
pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă,
rezultă că în cauză competența soluționării apelului revine Curții de Apel
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Curții de Apel
București competența soluționării apelului declarat de reclamantul P.T.F.
împotriva sentinței civile nr. 3302 din 4 aprilie 2004 pronunțată de
Judecătoria sectorului 2 București în contradictoriu cu pârâta H.F. și
intervenienții C.M. și N.I.V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 mai 2005.