ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4159/2005

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la nr. 16001 din 20 decembrie 2002 la Judecătoria sectorului 2 București reclamantul P.T.F. a chemat în judecată pe pârâta H.F., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: - deschiderea succesiunii de pe urma defunctului P.F.Ș.T., decedat la 6 mai 1997, cu ultimul domiciliu în București; - constatarea că este unicul moștenitor al defunctului în calitate de descendent; - constatarea că masa succesorală se compune din apartamentul situat în București, autoturism marca Dacia 1300 și drepturi de autor; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prescrisă sau, în subsidiar, precizarea pretențiilor acestuia, în situația constatării valabilității testamentului olograf din 3 mai 1997 lăsat pârâtei de P.F.Ș.T. decedat la 6 mai 1997. Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat: - constatarea valabilității testamentului olograf întocmit la data de 3 mai 1997 întrucât acesta este scris în totalitate, semnat și datat de către testatorul P.F.Ș.T., decedat la 6 mai 1997; - constatarea calității de moștenitoare testamentară cu titlu particular; - constatarea componenței masei succesorale; - partajarea masei succesorale, conform clauzelor testamentare.

În cauză s-au formulat și două cereri de intervenție, una în interes propriu, de către C.M., fosta soție a defunctului care a solicitat să se constate caracterul de bun propriu al unor bunuri mobile și să se dispună, în consecință, scoaterea bunurilor proprii din masa succesorală și respectiv partajarea bunurilor mobile comune și o altă cerere în interesul pârâtei formulată de N.I.V. prin care se solicită respingerea acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu și admiterea cererii reconvenționale. Judecătoria sectorului 2, prin sentința civilă nr. 3302 din 4 aprilie 2004 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins capetele din cererea principală formulată de P.T.F.; a disjuns soluționarea restului cererii principale, a cererii reconvenționale și a cererilor de intervenție formulate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.T.F. și în consecință s-a format dosarul nr. 2568/2004 pe rolul Secției a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale de la Curtea de Apel București, soluționat prin încheierea din 30 noiembrie 2004, în sensul declinării competenței soluționării apelului în favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 alin. (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă. La Tribunalul București cauza s-a înregistrat la nr. 42 din 4 ianuarie 2005 pe rolul secției a III-a civilă și prin decizia nr. 69 din 28 ianuarie 2005 s-a declinat competența materială de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 3 pct. 2 C. proc.

civ. În baza art. 20 pct. 2 și 21 C. proc. civ., constată conflict negativ și trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea, verificând înscrisurile dosarului, în raport de conflictul negativ de competență constată că obiectul litigiului îl constituie judecata apelului formulat împotriva unei sentințe prin care s-a respins acțiunea privind constatarea nulității relative a unui testament olograf și reducțiunea liberalităților. Potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale, ca instanțe de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Întrucât referitor la soluționarea apelului împotriva sentințelor care au ca obiect deschiderea succesiunii, constatarea calității de unic moștenitor, constatarea nulității testamentului și constatarea masei succesorale, legiuitorul nu a prevăzut o competență specială privind judecarea apelului de către tribunale, expres reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., conform modificării făcută prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, rezultă că în cauză competența soluționării apelului revine Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel București competența soluționării apelului declarat de reclamantul P.T.F. împotriva sentinței civile nr. 3302 din 4 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în contradictoriu cu pârâta H.F. și intervenienții C.M. și N.I.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.