ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2772/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 27 decembrie 2006, reclamanta A.M.

în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului Eforie și Primarul orașului

Eforie a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 751 din 3 noiembrie

2006.

În expunerea situației de fapt reclamanta

a arătat că, prin notificarea înregistrată la nr. 75/2002 a solicitat

restituirea în natură a terenului în suprafață de 167 mp, din parcela numită

Techirghiol – Butărescu , având forma de triunghi, situată în orașul Eforie,

identificat ca lot 7.

Soluționând pe fond cauza, Tribunalul

Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 106 din 31 mai 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâții

Primăria orașului Eforie și Primarul orașului Eforie.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că, reclamanta a făcut dovada dreptului autorului

său asupra imobilului în litigiu dar actul nu face o identificare a imobilului

prin vecinătăți. Pentru identificarea imobilului în litigiu a fost admisă proba

cu expertiză tehnică însă reclamanta nu a înțeles să achite onorariul de

expertiză, fiind decăzută din probă.

În consecință, prima instanță, a respins

acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât prima instanță

a respins acțiunea cu motivarea că, deși a făcut dovada dreptului de

proprietate, imobilul în litigiu nu a putut fi identificat.

A mai arătat că identificarea imobilului

nu s-a putut face, întrucât posibilitatea financiară nu i-a permis administrarea

probei cu expertiză topografică.

La termenul de judecată din 2 aprilie

2009, curtea de apel din oficiu, a pus în discuția părților lipsa calității

procesuale active a reclamantei.

Prin decizia nr. 91/C din 2 aprilie 2007

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei și în consecință: a admis apelul declarat de reclamanta A.M. în

contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria orașului Eforie și Orașul Eforie,

prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1061 din 31 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția civilă; a schimbat în tot sentința apelată în

sensul că a respins acțiunea formulată ca fiind introdusă de către o persoană

fără calitate procesuală activă.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a

reținut, în esență, următoarele:

Din actele de stare civilă existente la

dosar, rezultă că reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., având

calitatea de colateral privilegiat.

La data de 19 aprilie 1984 s-a dezbătut

succesiunea rămasă de pe urma defunctului S.I. decedat la 14 februarie 1984,

eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 596/1984 de către fostul Notariat

de Stat al Sectorului 4 București.

De pe urma defunctului S.I. a rămas ca

moștenitoare legală și testamentară S.V. în calitate de soție supraviețuitoare căreia

îi revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.

În urma decesului numitei V.S., decedată

la 13 ianuarie 1991 s-a dezbătut succesiunea eliberându-se certificatul de

moștenitor nr. 313 din 9 aprilie 1991.

De pe urma defunctei au rămas ca

moștenitori: A.M. (nepoată de soră) în calitate de legatar cu titlu particular,

căreia îi revine locul de veci situat în Cimitirul Ghencea, A.R.M., A.R.C.

(strănepoți) cărora în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989 le

revine întreaga masă succesorală.

În atare situație, reclamanta nu are

calitate procesuală activă de a sta în proces.

Împotriva acestei din urmă decizii, a

declarat recurs, reclamanta A.M. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

recurenta – reclamantă a susținut în esență următoarele:

- în legătură cu calitatea de moștenitor

legal de pe urma surorii mamei sale, recurenta a arătat că, din certificatul de

moștenitor nr. 319 din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului

4 București, rezultă ambele calități, respectiv, aceea de moștenitor legal și

aceea de legatar cu titlu particular, prin introducerea conjuncției „și” între

sintagma „nepoată de soră” și aceea de „legatar cu titlu particular”.

- având în vedere că la data emiterii certificatului

de moștenitor imobilul ce face obiectul prezentei cauze nu putea fi încă

menționat în masa succesorală întrucât dreptul de a pretinde retrocedarea s-a

născut abia 10 ani mai târziu, odată cu apariția Legii nr. 10/2001, întreaga

masă succesorală de la acea dată fiind împărțită prin două legate, cu titlu

particular, certificatul în cauză având puterea doveditoare a unui certificat

de calitate;

- cu privire la ceilalți moștenitori ai

defunctei S.V., A.M.R. și A.R.C., în fapt fiii subsemnatei A.M., aceștia

moștenesc în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989, conform căruia

„las casa mea care este compusă din…., strănepoților mei de la soră cu tot ce

este în ea toată mobila, R.M.A., C.R.A., amândoi majori, și rog să fie

respectat acest testament”, fără însă a-i institui pe aceștia legatari

universali sau cu titlu universal, așa încât aceștia sunt tot legatari cu titlu

particular;

- cu privire la mențiunea din

certificatul de moștenitor conform căreia „în baza testamentului olograf datat

29 aprilie 1989 le revine întreaga masă succesorală” aceasta nu este decât o

formulare stereotipă, o inadvertență de redactare de tip „copy/parte (!!) din zilele

noastre, în fapt o eroare comisă de notarul de stat de la acea vreme cuprinsă

expres în testamentul în cauză….”;

- cererea de chemare în judecată este

întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 și pe normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, lege specială, în conformitate cu care se

dovedește încă odată, dacă mai era nevoie, calitatea procesuală activă a

reclamantei.

A mai precizat reclamanta că, dacă

cererea de retrocedare a imobilului în cauză, conform legii speciale, are

valoare de acceptare a succesiunii legale după defuncta S.V. atunci

certificatul de moștenitor nr. 319 din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de

Stat al Sectorului 4 București are valoarea de certificat de calitate de

moștenitor.

Față de cele expuse, reclamanta-recurentă

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

dosarului Curții de Apel Constanța pentru continuarea judecării cauzei.

Verificând legalitatea deciziei atacate

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauza dedusă judecății reclamanta s-a

legitimat ca moștenitoare legală și testamentară a defunctului S.I.

Așa cum rezultă din actele de stare

civilă existente la dosar și chiar din petitul acțiunii introductive de

instanță, reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., astfel că în raport

cu clasa de rudenie este colateral privilegiat.

Din certificatul de moștenitor nr. 576

din 19 iulie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București

rezultă că de pe urma defunctului S.I. decedat la data de 14 februarie 1984 a rămas ca moștenitor legal și testamentar S.V.

Din certificatul de moștenitor nr. 319

din 9 aprilie 1991 eliberat de același notariat rezultă că de pe urma defunctei

S.V. decedată la 13 ianuarie 1991 au rămas ca moștenitori A.M. în calitate de

nepoată de soră și legatar cu titlu particular, căreia îi revine locul de veci

situat în Cimitirul Ghencea, A.R.M. și A.R.C. strănepoți cărora le revine

întreaga masă succesorală conform testamentului olograf din 29 aprilie 1989.

În aceste condiții, în mod corect,

instanța de apel, a constatat că recurenta-reclamantă nu are calitate

procesuală activă în cauza de față, defuncta S.V. prin testamentul său

gratificând-o doar cu locul de veci.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamanta A.M. împotriva deciziei civile nr. 91C din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2010.