ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27

decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta A.M. a solicitat în

contradictoriu cu Primăria Orașului Eforie și cu Primarul Orașului Eforie

anularea dispoziției nr. 751 din 03 noiembrie 2006 emisă de primar (prin care i

s-a respins notificarea din 14 februarie 2002 pe motiv că nu a făcut dovada

dreptului de proprietate) și restituirea în natură a terenului în suprafață de

167 m.p. din parcelarea Techirghiol - Butarescu, identificată ca fiind Lotul nr.

x, situată în Orașul Eforie, cu vecinătățile menționate în planul de parcelare.

Prin sentința civilă nr.

1061 din 31 mai 2007, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea,

ca nefondată.

În considerentele

sentinței s-a reținut că, deși reclamanta a făcut dovada dreptului de

proprietate al autorului său asupra terenului în litigiu, actul exhibat nu face

o identificare a imobilului prin vecinătăți, iar o atare operațiune nu s-a

putut face nici în fața instanței.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 91/ C

din 02 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu și, în

consecință, a admis apelul declarat de reclamanta A.M. împotriva sentinței

civile nr. 1061 din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și a

schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Din actele de stare

civilă existente la dosar rezultă că reclamanta este nepoată de soră a

defunctei S.V., având calitatea de colateral privilegiat.

La data de 19 aprilie

1984 s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctului Stănculescu Ilie,

decedat la 14 februarie 1984, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. X/1984

de către fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București.

De pe urma

defunctului S.I. a rămas ca moștenitoare legală și testamentară S.V., în

calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine întreaga masă succesorală

rămasă de pe urma defunctului.

În urma decesului

numitei S.V., decedată la 13 ianuarie 1991, s-a dezbătut succesiunea,

eliberându-se certificatul de moștenitor din 9 aprilie 1991 și au rămas ca

moștenitori: A.M. (nepoată de soră) în calitate de legatar cu titlu particular,

căreia îi revine locul de veci situat în cimitirul G., A.R.M., A.R.C.

(strănepoți) cărora, în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989, le revine

întreaga masă succesorală.

În raport de această

situație, instanța de apel a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală

activă de a sta în proces, deoarece, în calitate de legatar cu titlu

particular, i-a revenit exclusiv locul de veci, restul masei succesorale

revenind legatarilor cu titlu universal.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., după cum urmează.

- în legătură cu

calitatea de moștenitor legal de pe urma surorii mamei sale, recurenta a arătat

că din certificatul de moștenitor din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat

al Sectorului 4 București rezultă ambele calități, respectiv aceea de

moștenitor legal și aceea de legatar cu titlu particular, prin introducerea conjuncției

„și” între sintagma „nepoată de soră” și aceea de „legatar cu titlu

particular”.

- având în vedere că

la data emiterii certificatului de moștenitor imobilul ce face obiectul

prezentei cauze nu putea fi încă menționat în masa succesorală întrucât dreptul

de a pretinde retrocedarea s-a născut abia 10 ani mai târziu, odată cu apariția

Legii nr. 10/2001, întreaga masă succesorală de la acea dată a fost împărțită

prin două legate, cu titlu particular, certificatul în cauză având puterea

doveditoare a unui certificat de calitate;

- cu privire la

ceilalți moștenitori ai defunctei S.V., A.R.M. și A.R.C., în fapt fiii

recurentei A.M., aceștia dețin testamentul olograf datat 29 aprilie 1989,

conform căruia „las casa mea care este compusă din (…) strănepoților mei de la

soră cu tot ce este în ea toată mobila, A.R.M., A.R.C., amândoi majori, și rog

să fie respectat acest testament”. Întrucât aceștia nu sunt legatari universali

sau cu titlu universal, sunt tot legatari cu titlu particular;

- mențiunea din

certificatul de moștenitor conform căreia „în baza testamentului olograf datat

29 aprilie 1989 le revine întreaga masă succesorală” nu este decât o formulare

stereotipă, o inadvertență de redactare, o eroare comisă de notarul de stat de

la acea vreme.

- cererea de chemare

în judecată este întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 și pe normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, lege specială, în

conformitate cu care se dovedește calitatea procesuală activă a reclamantei.

A mai precizat reclamanta

că, dacă cererea de retrocedare a imobilului în cauză, conform legii speciale,

are valoare de acceptare a succesiunii legale după defuncta S.V., atunci

certificatul de moștenitor din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al

Sectorului 4 București are valoarea de certificat de calitate de moștenitor.

Prin decizia nr. 2772

din 06 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins recursul reclamantei, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte a reținut că reclamanta s-a legitimat ca

moștenitoare legală și testamentară a defunctului S.I.

Așa cum rezultă din

actele de stare civilă existente la dosar și chiar din petitul acțiunii

introductive de instanță, reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V.,

astfel că, în raport cu clasa de rudenie, este colateral privilegiat.

Din certificatul de

moștenitor din 19 iulie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului

4 București rezultă că, de pe urma defunctului S.I., decedat la data de 14

februarie 1984, a rămas ca moștenitor legal și testamentar S.V.

Din certificatul de moștenitor

din 9 aprilie 1991 eliberat de același notariat rezultă că, de pe urma

defunctei S.V., decedată la 13 ianuarie 1991, au rămas ca moștenitori A.M. în

calitate de nepoată de soră și legatar cu titlu particular, căreia îi revine

locul de veci situat în cimitirul G., A.R.M. și A.R.C., strănepoți, cărora le

revine întreaga masă succesorală, conform testamentului olograf din 29 aprilie

1989.

În aceste condiții,

în mod corect instanța de apel a constatat că recurenta - reclamantă nu are

calitate procesuală activă în cauza de față, defuncta S.V. prin testamentul său

gratificând-o doar cu locul de veci.

Împotriva acestei

decizii, recurenta A.M. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe

prevederile art. 318 C. proc. civ., susținând faptul că instanța de recurs a

omis sa cerceteze motivele formulate, după cum urmează:

că deține și calitatea de moștenitor legal al surorii mamei sale, defuncta S.V.,

iar instanța nu a analizat acest motiv, motivând respingerea recursului numai

prin faptul că defuncta S.V., în testamentul său, a gratificat-o pe recurentă

doar cu locul de veci.

În acest sens, s-a

arătat că:

- la data întocmirii

certificatului de moștenitor de pe urma defunctei S.V. imobilul nu făcea încă

parte din masa succesorală, el putând fi adus în discuție ca făcând parte din

masa succesorală numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001;

- la data întocmirii

certificatului de moștenitor, masa succesorală de la momentul acela a fost

epuizată prin două legate cu titlu particular, devenind inutilă discuția cu

privire la moștenitorii legali;

- la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, prin afectul și prin îndeplinirea condițiilor

impuse de către aceasta, recurenta, nepoata de soră a defunctei S.V., a

dobândit calitatea de moștenitor legal al acesteia, cu privire la bunul imobil

revendicat, calitatea inițială de moștenitor testamentar cu titlu particular

neexcluzând-o pe aceea de moștenitor legal.

completate cu precizările depuse la dosarul cauzei încă de la data de 30

septembrie 2009 (hotărârea contestată fiind pronunțată la data de 06 mai 2010),

motive conform cărora mențiunea din certificatul de moștenitor de pe urma

defunctei S.V., prin care strănepoților A.R.M. și A.R.C., „în baza

testamentului olograf datat la 29 aprilie 1989, le revine întreaga masă

succesorală”, deci ar avea calitatea de legatari universali, reprezintă numai o

eroare materială, nu au fost cercetate de către instanța de recurs.

Pentru a dovedi

susținerea sa cu privire la eroarea invocată ca motiv de recurs, a depus în

recurs la 30 septembrie 2009 încheierea de rectificare nr. 1274 din 17

septembrie 2009, la certificatul de moștenitor din 09 aprilie 1991, încheiere

care face corp comun cu acest certificat de moștenitor, și a precizat că în

cuprinsul acesteia se arată că A.R.M. și A.R.C., „ambii în calitate de

strănepoți și legatari cu titlu particular, în baza testamentului olograf datat

la 29 aprilie 1989, le revine restul bunurilor cuprinse în masa succesorală”.

Prin decizia nr. 7848

din 04 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis contestația în anulare, a anulat decizia nr.

2772 din 06 mai 2010 și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de

3 februarie 2012, la același complet de judecată.

În motivarea acestei

decizii s-a reținut că sunt întrunite cerințele art. 318 teza a doua C. proc.

civ., instanța de recurs omițând, din greșeală, să cerceteze ambele motive de

recurs indicate de către recurentă.

Astfel, nu s-au

analizat motivele de recurs prin care recurenta reclama și calitatea de

moștenitor legal, precum și cel privind calitatea celorlalți moștenitori, cu

privire la care s-au și făcut completările aferente în urma obținerii

încheierii de rectificare a certificatului de moștenitor avut în vedere de

instanță.

În rejudecarea

recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin certificatul de

moștenitor din 9 aprilie 1991 s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei S.V.,

la rândul său moștenitoarea fostului proprietar S.I. În certificatul de

moștenitor s-a constatat că din masa succesorală fac parte o serie de bunuri

mobile, locul de veci din cimitirul Ghencea și un apartament și s-a făcut

mențiunea că reclamantei, în calitate de nepoată de soră și legatar cu titlu

particular, îi revine locul de veci, iar celor doi strănepoți ai defunctei, fii

reclamantei, A.R.M. și A.R.C., le revine întreaga masă succesorală.

Din conținutul

acestui certificat de moștenitor, instanța de apel a reținut că cei doi

strănepoți au calitatea de legatari cu titlu universal, culegând restul

moștenirii, iar reclamanta, în calitate de legatară cu titlu particular, nu

poate exercita dreptul de a solicita măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001

pentru imobilul în litigiu, acest drept nefiindu-i transmis prin moștenire.

Ulterior pronunțării

deciziei din apel, în faza recursului, reclamanta a făcut dovada că

certificatul de moștenitor din 9 aprilie 1991 a fost rectificat prin încheierea

nr. 1274 din 17 septembrie 2009 emisă de Biroul notarilor publici asociați „N.”,

la cererea tuturor moștenitorilor.

Conform

certificatului de moștenitor astfel rectificat, rezultă fără echivoc natura

testamentară a succesiunii dezbătute, fiind menționat că reclamanta, în

calitate de nepoată de soră și legatar cu titlu particular, conform

testamentului autentificat din 27 august 1981, dobândește locul de veci, iar A.R.M.

și A.R.C., în calitate de strănepoți și legatari cu titlu particular, în baza

aceluiași testament olograf, dobândesc restul bunurilor cuprinse în masa

succesorală.

Potrivit prevederilor

art. 887 C. civ., se poate dispune prin testament de toată sau de o fracțiune

din avere (prin legat universal sau cu titlu universal), ori de unul sau mai

multe obiecte determinate (prin legat cu titlu particular). Orice legat care nu

este universal sau cu titlu universal, este cu titlu particular (art. 894 C.

civ.).

În speță, defuncta a

dispus prin legate cu titlu particular de anumite bunuri individual

determinate, aflate în patrimoniul său, fiecare dintre cei trei legatari având

vocație, în baza testamentului, asupra bunurilor respective, privite ut

singuli.

Întrucât niciunul dintre

cei trei moștenitori nu are calitatea de legatar universal sau cu titlu

universal, ci sunt legatari cu titlu particular, fiecare a dobândit prin

succesiune testamentară exclusiv bunurile menționate în testamentul lăsat de

defunctă și indicate în certificatul de moștenitor la rubrica „masa

succesorală”. Oricare alte bunuri sau drepturi pe care defuncta le-ar fi avut

în patrimoniu la data decesului sau care au intrat ulterior în patrimoniul

succesoral (cum este și dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru

bunurile preluate abuziv de stat, drept recunoscut prin lege ulterior

deschiderii succesiunii) sunt supuse regulilor succesiunii legale.

Ca atare,

împrejurarea că reclamanta a dobândit, în calitate de legatară cu titlu

particular, un anumit bun, care exista în masa succesorală la data decesului

autoarei sale, nu-i înlătură dreptul de a culege, în calitate de moștenitoare

legală, alte bunuri sau drepturi care nu au fost cuprinse în certificatul de

moștenitor eliberat pe bază testamentară, în condițiile în care nu s-a făcut

dovada existenței altor moștenitori legali în grad mai apropiat care să fi

cules restul moștenirii.

Apreciind că s-a

făcut dovada că reclamanta este moștenitoarea legală a mătușii sale (sora

mamei) S.V., aceasta, la rândul său, fiind moștenitoarea fostului proprietar S.I.,

și constatând că în mod greșit instanța de apel a respins contestația pentru

lipsa calității procesuale active a reclamantei, fără a examina motivele de

apel ale acesteia raportate la aspectele de fond ale cererii de acordare a

măsurilor reparatorii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei civile nr. 91/ C din 02 aprilie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 03 februarie 2012.