ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2323/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 228 din 3 martie 2008 a Tribunalului Constanța s-a respins contestația înaintată de reclamantul P.N.A.V. împotriva Dispoziției nr. 345 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie, reținându-se că nu s-a dovedit că reclamantul sau autorul său, erau titularul dreptului de proprietate asupra terenului a cărui restituire s-a solicitat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.A.V. iar prin Decizia civilă nr. 289 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul reclamantului s-a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul admiterii contestației fiind anulată Dispoziția nr. 345 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie, a fost obligat pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de legea specială (Titlul VII din Legea nr. 247/2005) privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: În categoria înscrisurilor prin care s-a probat, indirect, existența în patrimoniul autorului contestatorului a dreptului de proprietate asupra terenului ce constituie lotul nr. 366 situat în Eforie Nord este și istoricul de rol fiscal respectiv, adresa nr. 4618/1991, care atestă faptul că P.N. a figurat înscris în evidență ca proprietar al imobilului. În cauză unitatea administrativă nu a dovedit că terenul ar fi fost deținut de autorul reclamantului cu un alt titlu decât cel de proprietar, ori că s-ar fi aflat în proprietatea altei persoane fizice sau juridice, astfel că nu a răsturnat prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Astfel s-a reținut de instanța de apel că reclamantul are calitatea procesuală și se legitimează ca persoană îndreptățită astfel cum prevede art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului Eforie solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond. Criticile aduse hotărârilor instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii câtă vreme nu a putut depune nici un act juridic care să ateste deținerea proprietății de către autorul său la data preluării abuzive. Se susține că, calitatea de persoană îndreptățită la restituire nu trebuie apreciată numai prin prisma actelor de stare civilă pe care reclamantul le prezintă ci și prin aceea a dovedirii dreptului de proprietate la momentul preluării imobilului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile prezentei legi (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Astfel față de prevederile legale sus evocate, de conținutul adresei eliberată de Consiliul local al Orașului Eforie din care rezultă că antecesorul reclamantului, P.N., a figurat în tabelul cu proprietarii din Eforie Nord din anul 1937 cu lotul nr. 366. Susținerea recurentului legată de lipsa calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii după antecesorul său P.N., urmează a fi înlăturată față de dispozițiile Sentinței civile nr. 187 din 5 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă din care rezultă că reclamantul are calitatea de descendent al defunctului P.(N.)A. decedat la 27 noiembrie 1982. Față de cele expuse, criticile recurentului sunt nu numai nefondate, dar și neavenite și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Orașului Eforie împotriva Deciziei de 289/C din 5 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.