ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2323/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 228 din 3 martie 2008 a Tribunalului Constanța s-a respins contestația

înaintată de reclamantul P.N.A.V. împotriva Dispoziției nr. 345 din 8

septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie, reținându-se că nu s-a

dovedit că reclamantul sau autorul său, erau titularul dreptului de proprietate

asupra terenului a cărui restituire s-a solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamantul P.N.A.V. iar prin Decizia civilă nr. 289 din 5 decembrie 2008 a

Curții de Apel Constanța s-a admis apelul reclamantului s-a schimbat hotărârea

instanței de fond în sensul admiterii contestației fiind anulată Dispoziția nr.

345 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie, a fost obligat

pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile prevăzute de legea specială (Titlul VII din Legea nr. 247/2005)

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

În categoria

înscrisurilor prin care s-a probat, indirect, existența în patrimoniul

autorului contestatorului a dreptului de proprietate asupra terenului ce

constituie lotul nr. 366 situat în Eforie Nord este și istoricul de rol fiscal

respectiv, adresa nr. 4618/1991, care atestă faptul că P.N. a figurat înscris

în evidență ca proprietar al imobilului.

În cauză unitatea

administrativă nu a dovedit că terenul ar fi fost deținut de autorul

reclamantului cu un alt titlu decât cel de proprietar, ori că s-ar fi aflat în

proprietatea altei persoane fizice sau juridice, astfel că nu a răsturnat

prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Astfel s-a reținut de

instanța de apel că reclamantul are calitatea procesuală și se legitimează ca

persoană îndreptățită astfel cum prevede art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului Eforie solicitând

modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței

de fond.

Criticile aduse

hotărârilor instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurentul susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii câtă vreme

nu a putut depune nici un act juridic care să ateste deținerea proprietății de

către autorul său la data preluării abuzive.

Se susține că,

calitatea de persoană îndreptățită la restituire nu trebuie apreciată numai

prin prisma actelor de stare civilă pe care reclamantul le prezintă ci și prin

aceea a dovedirii dreptului de proprietate la momentul preluării imobilului.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 3 lit.

a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite în înțelesul legii, la măsuri

reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora.

De prevederile

prezentei legi (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Astfel față de

prevederile legale sus evocate, de conținutul adresei eliberată de Consiliul

local al Orașului Eforie din care rezultă că antecesorul reclamantului, P.N., a

figurat în tabelul cu proprietarii din Eforie Nord din anul 1937 cu lotul nr.

366.

Susținerea recurentului legată de lipsa calității

reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii după antecesorul

său P.N., urmează a fi înlăturată față de dispozițiile Sentinței civile nr. 187

din 5 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă din care

rezultă că reclamantul are calitatea de descendent al defunctului P.(N.)A.

decedat la 27 noiembrie 1982.

Față de cele expuse,

criticile recurentului sunt nu numai nefondate, dar și neavenite și nefiind

întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul Orașului Eforie împotriva Deciziei de 289/C din 5

decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2010.