ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1547/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

sub nr. 5104 din 2 septembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Petroșani, reclamantul

J.I. a chemat în judecată pe pârâtele J.G. și J.S., solicitând să se dispună

raportarea la succesiunea defunctei J.M. (deschisă la 27 aprilie 1997) a cotei

de

⅓

parte, testată de către aceasta legatarului cu titlu

universal J.G., în calitate de fiu, care este antecesorul pârâtelor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, în dosarul nr. 4724/1999 al Judecătoriei Petroșani, în care J.G.

și J.S. au calitatea de reclamante, s-a solicitat constatarea succesiunilor

succesive ale numiților J.M. și J.G. jr., cu recunoașterea efectului

testamentului autentificat sub nr. 5485 din 1 noiembrie 1991.

Prin sentința civilă nr. 6844/2001 Judecătoria

Petroșani a admis în parte acțiunea reclamantelor, stabilind succesiunile celor

doi defuncți, în mod succesiv și recunoscând efecte total străine de actul de

ultimă voință.

La data de 6 noiembrie 2002,

Judecătoria Petroșani, prin sentința civilă nr. 4721 din 6 noiembrie 2002, a

admis excepția de litispendență și a trimis cauza având ca obiect reducțiunea

liberalității excesive Tribunalului Hunedoara în vederea conexării cu dosarul

nr. 3670/2002, aflat pe rolul tribunalului.

Prin decizia civilă nr. 127 din 6

martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis recursul reclamantului J.I.

împotriva sentinței civile nr. 4721/2002 pronunțată de Judecătoria Petroșani și

s-a casat sentința cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea

judecății, reținându-se în esență că, în speță, nu există litispendență.

După casare, cauza a fost

înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr. 1742 din 27 martie 2003.

Prin sentința civilă nr. 4384 din 26

noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Petroșani, s-a constatat prescrisă

acțiunea în reducțiunea libertății excesive, introdusă de reclamantul J.I.

împotriva pârâtelor J.G. și J.S.

Apelul formulat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.

445/A din 23 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunța astfel,

instanțele au reținut că acțiunea având ca obiect raportarea la masa

succesorală a fost greșit îndreptată și că în principiu reclamantul putea să

ceară numai reducțiunea liberalității, cu respectarea termenului de prescripție

de 3 ani prevăzut de art. 158/1967.

Au mai reținut instanțele că, în

cauză, raportat la aceste dispoziții legale, nu poate fi înaintată nici

acțiunea în reducțiune, având în vedere că succesiunea a fost deschisă în 1997,

iar reclamantul a recunoscut că a avut cunoștință de existența testamentului

încă înainte de decesul testatoarei, survenit la 27 aprilie 1997.

Împotriva deciziei instanței de

apel, a formulat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului se arată, în

esență că prescripția începe să curgă de la data partajării bunurilor și că „nu

se poate vorbi corect de reducțiune sau raport în afara dispozițiilor art. 850

C. civ.”.

Prin concluziile scrise depuse prin

registratura instanței la data de 25 februarie 2005, recurentul arată că în mod

nelegal instanțele au constatat că acțiunea este prescrisă și că decizia

instanței de apel este criticabilă și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

10 C. proc. civ., neluându-se în considerare dată promovării acțiunii în

dosarul nr. 4724/1999.

Recursul este nefondat.

Prin încheierea nr. 5485 din 1

noiembrie 1991 a Notariatului de Stat Local Petroșani, a fost autentificat

testamentul autoarei J.M., în care aceasta menționează: „las fiului meu J.G.,

pe lângă cota sa rezervatară, întreaga cotitate disponibilă ce o voi avea la

data morții, din averea imobilă”.

Cum prin acest testament J.M. a

lăsat fiului său J.G. pe lângă rezervă, întreaga cotitate disponibilă,

testatoarea nu a încălcat rezerva reclamantului în privința bunurilor imobile.

În mod corect a reținut instanța de

apel, analizând înscrisurile aflate la dosar, că reclamantul a avut cunoștință

de existența testamentului încă înainte de decesul testatoarei, survenit la 27

aprilie 1997.

Pe de altă parte, în cauză, bunurile

pretinse a fi raportate la masa succesorală făcând obiectul unui testament,

nefiind primite de moștenitori în timpul vieții defunctei, în mod corect s-a

reținut că acțiunea având ca obiect raportarea la masa succesorală a fot greșit

formulată și că reclamantul ar fi putut să ceară, în principiu, numai

reducțiunea liberalității.

Dar atât raportarea la mama

succesorală, cât și reducțiunea liberalității sunt supuse termenului de

prescripție de 3 ani prevăzut de art. 158/1967, în cazul raportării donațiilor

termenul de prescripție curgând de la data deschiderii succesiunii, iar în

cazul reducțiunii, de la data deschiderii succesiunii sau data când a luat

cunoștință reclamantul de existența testamentului.

Astfel fiind, succesiunea fiind

deschisă în anul 1997 și reclamantul având cunoștință de existența

testamentului încă înainte de decesul testatoarei survenit la 27 aprilie 1997,

în mod corect au reținut instanțele că acțiunea reclamantului era prescrisă la

data de 2 septembrie 2002.

Față de considerentele expuse,

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu își găsesc incidente în cauză,

hotărârea pronunțate în fond și în apel fiind conforme dispozițiilor legale

amintite.

În ceea ce privește invocarea

dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin concluziile scrise depuse la

25 februarie 2005 este de observat că aceasta s-a făcut peste termenul prevăzut

de lege pentru motivarea recursului, astfel că analizarea incidenței acestor

prevederi în cauză nu poate fi supusă analizei.

Totodată, reținând culpa procesuală

a recurentului-reclamant, în temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța îl va

obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată efectuate, în cauză, de

către intimatele-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.I. împotriva deciziei civile

nr. 445/A din 23 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

600.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte J.G. și J.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 1 martie 2005.