ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2830/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 octombrie 2003, Judecătoria Pogoanele, județul Buzău, a admis ca întemeiată cererea formulată de Cabinetul Individual al Executorului Judecătoresc N.I.N., încuviințând executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 689 din 19 decembrie 2002 a aceleiași instanțe, la cererea creditorului urmăritor C.D., împotriva debitorului V.B. Instanța a apreciat că sunt în mod cumulativ întrunite condițiile prevăzute de art. 376 C. proc. civ., combinat cu art. 269 C. proc. civ., art. 371 1 C. proc. civ. și art. 331 și urm. C. proc. civ. Apelul declarat de debitor împotriva acestei încheieri a fost admis prin decizia civilă nr. 401 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

A fost schimbată în totalitate încheierea în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite. Instanța a reținut că sentința pusă în executare a fost atacată cu apel iar în prezent cu recurs, făcând obiect al dosarului nr. 5458/2003 al Curții de Apel Ploiești. Or, sentința pusă în executare se referă la ipotezele cuprinse în art. 300 alin. (1) C. proc. civ. (strămutarea de hotare, desființarea de construcții ori plantații), când declararea recursului suspenda de drept executarea hotărârii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul, susținând în esență că în speță este vorba despre o grănițuire, astfel că dispozițiile art. 300 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

A mai susținut că apelul s-a judecat în lipsa lui și cu „încălcarea normelor procedurale”. Recursul este nefondat. Litigiul dintre părți se referă la ipotezele cuprinse în art. 300 alin. (1) C. proc. civ., fiind vorba de o grănițuire și desființarea unor construcții ce depășesc linia de hotar. În consecință, declararea recursului suspendă de drept executarea hotărârii, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel. În privința pretinselor nereguli procedurale în apel, Înalta Curte nu a constatat existența vreunui motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să afecteze validitatea deciziei pronunțate. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul C.D. împotriva deciziei nr. 401 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.