ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4291/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Vaslui s-a dispus admiterea cererii formulate de creditorii C.P. și C.M. și încuviințarea executării silite împotriva debitorului C.M. Prin decizia civilă nr. 215 din 27 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a dispus admiterea apelului formulat de debitorul C.M. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Vaslui, schimbarea ei în tot și respingerea cererii formulată de creditorii C.P. și C.M. privind încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 2359 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Vaslui, privind debitorul Coșulea Mihai. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Vaslui la data „de 31 octombrie 2003 în Dosarul nr. 6654/2003 s-a admis cererea formulată de creditorii C.P.

și C.M., s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorului C.M. a titlului executor ce îl constituia sentința civilă nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui ( și nu a sentinței civile nr. 2644 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Vaslui, cum eronat a susținut apelantul). Prin sentința civilă nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui s-a admis acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială, paratul C.M. a fost obligat să ridice gardul ce înconjoară terenul proprietatea sa, stabilit pe un aliniament cuprins în schița efectuată cu ocazia cercetării la fața locului și să permită reclamanților C.P. și C.M. trecerea spre proprietățile lor până la soluționarea cererii de servitute de trecere.

Acțiunea fiind formulată pe cale de ordonanță președințială în conformitate cu dispozițiile art. 278 pct. 8 C. proc. civ. ordonanța a fost executorie de drept, putând fi executată fără să fie necesară investirea ei cu formulă executorie. Însă din referatul întocmit în Dosarul nr. 665/ V 2002 al Judecătoriei Vaslui de către grefierul de ședință (fila 7 verso) a rezultat că împotriva sentinței civile nr. 2359/2003 s-a formulat recurs la data de 25 septembrie 2003 de către pârâtul C.M. dosarul fiind înaintat pentru soluționare de Curtea Supremă de Justiție la data de 6 octombrie 2003. Prin excepție, în cazuri anume prevăzute de lege se recunoaște recursului efect suspensiv de executare. Astfel, potrivit art. 300 alin. (1) C. proc.

civ. recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă. Hotărârea ce s-a solicitat a fi executată a constat într-o obligație de a face în sensul ridicării gardului împrejmuitor și deși susceptibilă de executare potrivit art. 278 pct. 8 C. proc. civ., prin recursul formulat împotriva acesteia executarea hotărârii a fost de drept suspendată potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ. În atare situație, în mod nelegal a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui. Împotriva acestei decizii au formulat recurs debitorii C.P.

și C.M., că prin Decizia nr. 215 din 27 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași au fost prejudiciați deoarece începând cu data de 7 iulie 2003 când familia C.M. și L. au construit ilegal, fără autorizație de construcție, un gard care implică folosirea garajului proprietatea lor, sunt expuși unui stres continuu, deoarece garajul a fost construit autorizat în anul 1992, dreptul fiind intabulat și nu îl pot folosi. Prin urmare, greșit instanța a reținut că sunt alte căi de acces la garaj, deși s-a efectuat o cercetare la fața locului. Solicită admiterea recursului. La termenul din 26 octombrie 2005, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul din 8 septembrie 2010, cauza a fost repusă pe rol pentru a se examina incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestația, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, doar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Prin urmare neglijența părților care au lăsat pricina în nelucrare timp de un an este sancționată cu perimarea. În consecință, față de data suspendării cauzei, 26 octombrie 2005, instanța reține că în cauză a operat perimarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de creditorii C.P. și C.M. împotriva Deciziei nr. 215 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.