ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4291/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 31 octombrie

2003 pronunțată de Judecătoria Vaslui s-a dispus admiterea cererii formulate de

creditorii C.P. și C.M. și încuviințarea executării silite împotriva

debitorului C.M.

Prin decizia civilă nr.

215 din 27 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a dispus

admiterea apelului formulat de debitorul C.M. împotriva încheierii pronunțate

de Judecătoria Vaslui, schimbarea ei în tot și respingerea cererii formulată de

creditorii C.P. și C.M. privind încuviințarea executării silite a sentinței

civile nr. 2359 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Vaslui,

privind debitorul Coșulea Mihai.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea

pronunțată de Judecătoria Vaslui la data „de 31 octombrie 2003 în Dosarul nr. 6654/2003

s-a admis cererea formulată de creditorii C.P. și C.M., s-a dispus

încuviințarea executării silite împotriva debitorului C.M. a titlului executor

ce îl constituia sentința civilă nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui ( și nu a sentinței civile nr. 2644 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Vaslui, cum eronat a susținut apelantul).

Prin

sentința civilă nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui s-a admis

acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială, paratul C.M. a fost

obligat să ridice gardul ce înconjoară terenul proprietatea sa, stabilit pe un

aliniament cuprins în schița efectuată cu ocazia cercetării la fața locului și

să permită reclamanților C.P. și C.M. trecerea spre proprietățile lor până la

soluționarea cererii de servitute de trecere.

Acțiunea

fiind formulată pe cale de ordonanță președințială în conformitate cu

dispozițiile art. 278 pct.  8 C. proc. civ. ordonanța a fost executorie de

drept, putând fi executată fără să fie necesară investirea ei cu formulă

executorie.

Însă

din referatul întocmit

în

Dosarul nr. 665/ V 2002 al Judecătoriei Vaslui de către grefierul de ședință

(fila 7 verso)

a rezultat că împotriva sentinței civile nr. 2359/2003 s-a formulat recurs la

data de 25 septembrie 2003 de către pârâtul C.M. dosarul fiind înaintat pentru

soluționare de Curtea Supremă de Justiție la data de 6 octombrie 2003.

Prin

excepție, în cazuri anume prevăzute de lege se recunoaște recursului efect

suspensiv de executare. Astfel, potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ.

recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la

strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror

lucrări având o așezare fixă.

Hotărârea

ce s-a solicitat a fi executată a constat într-o obligație de a face în sensul

ridicării gardului împrejmuitor și deși susceptibilă de executare potrivit art.

278 pct. 8 C. proc. civ., prin recursul formulat împotriva acesteia executarea

hotărârii a fost de drept suspendată potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ.

În

atare situație, în mod nelegal a fost încuviințată executarea silită a

sentinței civile nr. 2359 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Vaslui.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs debitorii C.P. și C.M., că prin Decizia nr. 215 din

27 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași au fost prejudiciați

deoarece începând cu data de 7 iulie 2003 când familia C.M. și L. au construit

ilegal, fără autorizație de construcție, un gard care implică folosirea

garajului proprietatea lor, sunt expuși unui stres continuu, deoarece garajul a

fost construit autorizat în anul 1992, dreptul fiind intabulat și nu îl pot

folosi.

Prin urmare, greșit

instanța a reținut că sunt alte căi de acces la garaj, deși s-a efectuat o

cercetare la fața locului.

Solicită admiterea

recursului.

La termenul din 26

octombrie 2005, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul din 8

septembrie 2010, cauza a fost repusă pe rol pentru a se examina incidența

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestația, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, doar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Prin urmare

neglijența părților care au lăsat pricina în nelucrare timp de un an este

sancționată cu perimarea.

În consecință, față

de data suspendării cauzei, 26 octombrie 2005, instanța reține că în cauză a

operat perimarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de creditorii C.P. și C.M. împotriva Deciziei nr. 215 din 27 februarie

2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 septembrie 2010.