ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4035/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1866 din 17 aprilie 2003 reclamantul P.A. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, Prefectura Municipiului București și Primăria Municipiului

București și a solicitat să fie obligate pârâtele să-i plătească 1.200.000 Euro,

contravaloarea în lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că din patrimoniului autorului său, P.I. au fost preluate în mod abuziv

în patrimoniul Statului Român imobilele situate în București, în total 1384 mp

și construcții, în prezent demolate.

Tribunalul București, secția a V–a

civilă, prin sentința civilă nr. 404 din 16 iunie 2003 a respins acțiunea cu

motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a lui P.D.I.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, prin decizia civilă nr. 197 din 5 februarie 2004 a admis apelul

declarat de reclamantul P.A. împotriva sentinței civile nr. 404 din 16 iunie

2003 a Tribunalului București, secția a V–a civilă, a anulat sentința, a admis

excepția inadmisibilității contestației și, din acest motiv, a respins-o.

S-a reținut că prin dispozițiile

art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut obligația unității

deținătoare de a se pronunța asupra notificării prin decizie/dispoziție

motivată sau, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului, tot prin intermediul unei

decizii/dispoziții motivate.

S-a considerat că în speță

contestația este inadmisibilă întrucât nu a fost emisă decizie/dispoziție

motivată.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 97 din 5 februarie 2004 a declarat recurs reclamantul P.A. care a

solicitat casarea și a arătat că deși a notificat Primăria Municipiului

București, în condițiile Legii nr. 10/2001 aceasta nu a soluționat prin decizie

sau dispoziție motivată cererea sa.

Recursul urmează să fie admis ca

fondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul P.A. a notificat Primăria

Municipiului București și a solicitat „să fie despăgubit”, în condițiile Legii

nr. 10/2001, pentru imobilele preluate din patrimoniul lui P.D.I.

Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945–22 decembrie 1989, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

În speță, deși termenul menționat a

expirat Primăria Municipiului București, nu s-a pronunțat prin decizie motivată

asupra cererii reclamantului ceea ce îi conferă acestuia dreptul procedural de

a formula contestație, pentru a-i fi respectat dreptul fundamental al liberului

acces la justiție.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 197/A din 5 februarie 2004 a Curții de

Apel București, secția a III–a civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.