ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4035/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1866 din 17 aprilie 2003 reclamantul P.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Municipiului București și Primăria Municipiului București și a solicitat să fie obligate pârâtele să-i plătească 1.200.000 Euro, contravaloarea în lei. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din patrimoniului autorului său, P.I. au fost preluate în mod abuziv în patrimoniul Statului Român imobilele situate în București, în total 1384 mp și construcții, în prezent demolate. Tribunalul București, secția a V–a civilă, prin sentința civilă nr. 404 din 16 iunie 2003 a respins acțiunea cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a lui P.D.I.

Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia civilă nr. 197 din 5 februarie 2004 a admis apelul declarat de reclamantul P.A. împotriva sentinței civile nr. 404 din 16 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a V–a civilă, a anulat sentința, a admis excepția inadmisibilității contestației și, din acest motiv, a respins-o. S-a reținut că prin dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut obligația unității deținătoare de a se pronunța asupra notificării prin decizie/dispoziție motivată sau, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, tot prin intermediul unei decizii/dispoziții motivate.

S-a considerat că în speță contestația este inadmisibilă întrucât nu a fost emisă decizie/dispoziție motivată. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 97 din 5 februarie 2004 a declarat recurs reclamantul P.A. care a solicitat casarea și a arătat că deși a notificat Primăria Municipiului București, în condițiile Legii nr. 10/2001 aceasta nu a soluționat prin decizie sau dispoziție motivată cererea sa. Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Reclamantul P.A. a notificat Primăria Municipiului București și a solicitat „să fie despăgubit”, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate din patrimoniul lui P.D.I.

Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. În speță, deși termenul menționat a expirat Primăria Municipiului București, nu s-a pronunțat prin decizie motivată asupra cererii reclamantului ceea ce îi conferă acestuia dreptul procedural de a formula contestație, pentru a-i fi respectat dreptul fundamental al liberului acces la justiție. Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 197/A din 5 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.