ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6368/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată sub nr. 3838 din 9 iulie 2002 la Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanții A.R.M., M.M.A., E.D.A. și A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că imobilul situat în București, proprietatea autorului lor S.A.G., a fost naționalizat cu nerespectarea art. II din Decretul nr. 92/1950 și să fie obligați pârâții să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare în condițiile Legii nr. 19/2001. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că deși au notificat în termen persoana juridică deținătoare, nu a fost emisă decizie/dispoziție motivată prin care să le fie făcută potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Tribunalul București, Secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea și a obligat Municipiul București prin Primarul General, să emită în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, decizie ca răspuns la notificarea făcută de reclamanți. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 250 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat apelul, nemotivat, declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. S-a reținut că, analizându-se cauza în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., just prima instanță, făcând aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, a obligat unitatea deținătoare să emită decizie/dispoziție motivată. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 250 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că greșit s-a stabilit obligația sa de a emite decizie/dispoziție motivată întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) și (2) curge de la data la care persoana îndreptățită depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul moștenitorilor cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 23 din același act normativ prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, 14 februarie 2001. Notificarea prin care reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost comunicată Municipiului București prin Primarul General la data de 18 aprilie 2001. Cum în speță, la data pronunțării sentinței de către prima instanță, 16 decembrie 2002 ambele termene prevăzute de art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 erau împlinite, corect a fost obligat Municipiul București prin Primarul General să emită decizie/dispoziție motivată. Față de considerentele menționate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 250 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.