ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6368/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr. 3838

din 9 iulie 2002 la Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanții

A.R.M., M.M.A., E.D.A. și A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice, să

se constate că imobilul situat în București, proprietatea autorului lor S.A.G.,

a fost naționalizat cu nerespectarea art. II din Decretul nr. 92/1950 și să fie

obligați pârâții să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

titluri de valoare în condițiile Legii nr. 19/2001.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că deși au notificat în termen persoana juridică deținătoare, nu a fost

emisă decizie/dispoziție motivată prin care să le fie făcută potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ofertă de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului.

Tribunalul București, Secția a V-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis

în parte acțiunea și a obligat Municipiul București prin Primarul General, să

emită în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, decizie ca răspuns la notificarea

făcută de reclamanți.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia civilă nr. 250 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat

apelul, nemotivat, declarat de Municipiul București prin Primarul General

împotriva sentinței civile nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

S-a reținut că, analizându-se cauza în

condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., just prima instanță, făcând

aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, a obligat unitatea deținătoare să

emită decizie/dispoziție motivată.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 250 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General solicitând

casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că greșit s-a

stabilit obligația sa de a emite decizie/dispoziție motivată întrucât termenul

de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) și (2) curge de la data la care

persoana îndreptățită depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001

actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul

moștenitorilor cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la

notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 23 din același act normativ prevede

că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la

data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii

de restituire în natură.

Dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat,

potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca, prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să

facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic

al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie

1989 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României,

14 februarie 2001.

Notificarea prin care reclamanții au

solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost comunicată

Municipiului București prin Primarul General la data de 18 aprilie 2001.

Cum în speță, la data pronunțării

sentinței de către prima instanță, 16 decembrie 2002 ambele termene prevăzute

de art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 erau împlinite, corect a fost

obligat Municipiul București prin Primarul General să emită decizie/dispoziție

motivată.

Față de considerentele menționate, CURTEA

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 250

din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2004.