ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul K.A. a chemat în

judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și

Consiliul General al Municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligați să-i restituie, în natură, imobilul situat în

București, acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 856 F din 3 iunie

2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV –a civilă, a fost

respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, reținându-se că după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare nu mai putea fi introdusă la

instanță.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 55 din 13 februarie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, fiind însă substituită

motivarea, în sensul că acțiunea a fost prematur introdusă, în raport de faptul

că, unitatea deținătoare nu a emis decizia sau dispoziția motivată, prin care

să fie soluționată notificarea reclamantului.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamantul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență, că unitatea deținătoare nu a respectat

termenul de 60 de zile prevăzut în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

care avea obligația de a emite decizie sau dispoziție motivată, situație în

care era îndreptățit să se adreseze instanței de judecată competentă, respectiv

tribunalului.

Recursul este fondat.

La fila 17 din dosarul instanței de

fond se află copia notificării reclamantului, cu mențiunea comunicării acesteia

Primăriei municipiului București, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, la

data de 23 octombrie 2001, dată de la care a început să curgă termenul de 60 de

zile, prevăzut în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înlăuntrul căruia

unitatea deținătoare avea obligația de a se pronunța, prin decizie motivată.

Or, unitatea deținătoare nu s-a

conformat acestei obligații nu numai până la data introducerii acțiunii, 28

februarie 2002, dar nici pe parcursul procesului.

În atare situație, persoana

îndreptățită are deschis liberul acces la justiție, acțiunea sa neputând fi

considerată nici inadmisibilă, nici prematură, deoarece lipsa răspunsului

persoanei juridice deținătoare la notificarea ce i-a fost comunicată

echivalează cu refuzul restituirii imobilului, care trebuie cenzurat de

instanță.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, a fi casate ambele hotărâri pronunțate, pentru nelegalitate conform art.

313 C. proc. civ. și a fi trimisă cauza, spre rejudecare curții de apel,

competentă a evoca fondul, raportat la prevederile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul K.A.

Casează decizia nr. 55 din 13

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă, precum și

sentința nr. 856/F din 3 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă,

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.