ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Ș.G. a chemat în judecată Comisia Superioară de Expertiză a Persoanelor cu Handicap și Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Mehedinți, solicitând instanței să dispună a i se acorda drepturile aferente categoriei persoanelor cu handicap accentuat și să se anuleze decizia nr. 582 din 17 februarie 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 1675 din 3 octombrie 2001, Comisia Superioară de Expertiză a Persoanelor cu Handicap i-a acordat diagnosticul de handicap accentuat, datorită maladiilor de care suferea, făcând, totodată, mențiunile că „decizia este permanentă”, iar „bolnavul nerevizuibil”.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 582 din 17 februarie 2003 și obligarea pârâtei să emită decizie privind încadrarea în categoria persoanelor cu handicap. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că maladiile de care suferă reclamanta, în raport cu prevederile Ordinului nr. 726/2001, demonstrează că aceasta trebuie încadrată în gradul de handicap accentuat, așa cum a fost prin decizia nr. 1675/2001, că natura bolilor respective se constituie în handicap, și nu în simple maladii. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Direcția Generală de Asistență Socială Mehedinți.

Recurenta a susținut, în esență, că din expertiza medicală efectuată în cauză rezultă că intimata a fost diagnosticată cu o serie de boli, datorită cărora s-ar putea încadra în categoria de persoane cu handicap accentuat, conform Ordinului nr. 726/2002, numai că ea nu a depus la dosarul înaintat Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Mehedinți, certificatele medicale din care să rezulte că suferea de aceste boli. Recursul este nefondat. Reclamanta Ș.G. a solicitat instanței, acordarea drepturilor aferente categoriei persoanelor cu handicap accentuat și anularea deciziei nr. 582 din 17 februarie 2003. Prin această decizie s-a stabilit că reclamanta suferă de mai multe boli și nu prezintă un handicap, astfel că nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002.

De asemenea, s-a prevăzut și faptul că bolnava nu este revizuibilă, raportul de expertiză medico-legală dispus de către instanță și efectuat în cauză (7 ianuarie 2004) conchide, însă, și aceasta după numai 1 an de la emiterea sus-menționatei decizii, că reclamanta prezintă diagnosticul de: Parapareză spastică prin spondilo-discartroză lombară deformată. Ochiul drept - atrofie optică sechelară meningită TBC. Regres cognitivi accentuat sechelar și involutiv. CICD. BRS - major. Insuficiență cardiacă cls. II/III NYHA. Deficiență funcțională gravă prin tulburare de locomoție și relaționare. Incapacitate adaptativă 90%. Grad I invaliditate. În fine s-a stabilit că reclamanta are capacitatea de muncă pierdută corespunzător gr.

I de invaliditate. Toate aceste boli sunt prevăzute, însă, și de Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002, al Ministerului Sănătății și Familiei, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, astfel că la o analiză atentă a acestora, așa cum corect a reținut și instanța de fond, concluzia la care se ajunge, este aceea că ele se pot constitui într-un handicap accentuat și nu pot fi privite ca simple maladii. De altfel, prin decizia nr. 1675/2001, același Secretariat de Stat pentru Persoanele cu Handicap, prin Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, stabilește că Ș.G. are un handicap permanent și că este nerevizuibilă, deși aceasta prezenta și la vremea respectivă, insuficiență cardiacă II/III NYHA, și nu III/IV.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială Mehedinți urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 6 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.