ÎCCJ, Decizia nr. 253/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data

de 17 iulie 2002, la Curtea de Apel București, C.N. C.S.M.R., invocând

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 1994 din 7 iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a III – a

civilă.

În motivarea cererii, revizuenta a

susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor 14

hotărâri, prin care Curtea de Apel București, evocând fondul, a dispus

respingerea acțiunilor introduse de Primăria municipiului București și Primăria

sectorului 5 București, menținând ordinele de repartiție emise revizuentei. S-a

relevat că, prin decizia civilă nr. 1994 din 7 iunie 2000, a cărei revizuire

s-a cerut, secția a III- a civilă a Curții de Apel București a pronunțat o

soluție contrară acelor decizii, constând în aceea că, admițând acțiunea

formulată de Primăria municipiului București și Primăria sectorului 5

București, a constatat nulitatea ordinului de repartiție, precum și nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat pe baza acestuia.

Curtea de Apel București, secția a

IV –a civilă, prin decizia civilă nr. 2390 din 5 noiembrie 2002, și-a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de

Justiție.

Prin decizia nr. 1362 din 18

februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de C.N. C.S.M.R. împotriva deciziei

civile nr. 1994 din 7 iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a III – a

civilă, cu motivarea că revizuenta a depus cererea cu depășirea termenului de o

lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termen care, în cazul

prevăzut de art. 322 pct. 7 din același cod, se socotește de la data

pronunțării hotărârii instanței de recurs după evocarea fondului.

Împotriva acestei decizii, prin care

cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, C.N.M. (fosta C.N. C.S.M.R.) a

declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită”.

Or, decizia civilă nr. 1994 din 7

iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, a cărei

revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă (dosarul nr. 2040/2000 al acelei curți),

nu mai era supusă nici unei căi de atac.

Pe de altă parte, mai este de

observat că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia,

„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este

recursul”, nu i se poate da o altă semnificație decât aceea că, prin referirea

expresă la calea de atac a recursului, a fost înlăturată calea de atac a

apelului pentru cazul când hotărârea revizuită ar fi fost susceptibilă de a fi

atacată și pe această cale.

Ca urmare, prin alin. (2) al art. 328

C. proc. civ. nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se

pretinde că, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în

revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un

litigiu fără existență proprie, nu este susceptibilă de alte grade de

jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea principală.

Așa fiind, se impune a se constata

că nici decizia nr. 1362 din 18 februarie 2004, prin care secția civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire

formulate în cauză, nu este supusă recursului, cât timp decizia a cărei

revizuire s-a solicitat nu este atacabilă pe o asemenea cale.

În consecință, rezultând că recursul

declarat de revizuenta C.N.M., împotriva deciziei menționate, nu este

admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenta C.N.M. împotriva deciziei nr. 1362 din 18 februarie 2004

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.