ÎCCJ, Decizia nr. 247/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 iulie 2002 la Curtea de Apel București, C.N.C.S.M. din România, invocând

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 1582 din 10 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă.

În motivarea cererii, revizuienta a

susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor 14

hotărâri, prin care Curtea de Apel București, evocând fondul, a dispus

respingerea acțiunilor introduse de Primăria municipiului București și Primăria

sectorului 5 București, menținând ordinele de repartiție emise revizuientei.

S-a relevat că, prin decizia civilă nr. 1582 din 10 mai 2000, a cărei revizuire

s-a cerut, secția a III-a civilă a Curții de Apel București a pronunțat o

soluție contrară, constând în aceea că, admițând acțiunea formulată de Primăria

municipiului București și Primăria sectorului 5 București, a constatat

nulitatea ordinului de repartiție, precum și nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat pe baza acestuia.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 2392 din 5 noiembrie 2002, și-a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de

Justiție.

Prin decizia nr. 1367 din 18

februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de C.N.C.S.M. din România, împotriva

deciziei civile nr. 1582 din 10 mai 2000 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, cu motivarea că revizuienta a depus cererea cu depășirea

termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care,

în cazul prevăzut la art. 322 pct. 7 din același cod, se socotește de la data

pronunțării hotărârii instanței de recurs după evocarea fonului.

Împotriva acestei decizii, prin care

cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, C.N.M. (fosta C.N.C.S.M. din

România) a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea

revizuită”.

Or, decizia civilă nr. 1582 din 10

mai 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a cărei revizuire

s-a cerut, fiind irevocabilă (dosarul nr. 1521/2000 al acelei instanțe), nu mai

era supusă nici unei căi de atac.

Pe de altă parte, este de subliniat

că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia, „dacă

revizuirea s-a cerut prin hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, nu

i se poate da altă semnificație decât aceea că, prin referirea expresă la calea

de atac a recursului, s-a urmărit înlăturarea căii de atac a apelului, în

eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a fi atacată și

pe această cale.

Ca urmare, prin alin. (2) art. 328 C.

proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se

pretinde ca pentru exercitarea recursului, împotriva hotărârii date în

revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei astfel de căi de atac, întrucât, cererea de revizuire, fiind un

litigiu fără existență proprie, nu este susceptibilă de alte grade de

jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea principală.

Așa fiind, se impune a se constata

că nici decizia nr. 1367 din 18 februarie 2004, prin care secția civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire

formulate în cauză, nu este supusă recursului, cât timp decizia a cărei

revizuire s-a solicitat nu era atacabilă pe o asemenea cale.

În consecință, rezultând că recursul

declarat de C.N.M., împotriva deciziei menționate, nu este admisibil, urmează a

se dispune respingerea acestuia, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuienta C.N.M., împotriva deciziei nr. 1367 din 18 februarie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.