ÎCCJ, Decizia nr. 248/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 iulie 2002 la Curtea de Apel București, C.N.C.S.M. din România, invocând

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 2272 din 27 iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

În motivarea cererii, revizuienta a

susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor 14

hotărâri, prin care Curtea de Apel București, evocând fondul, a dispus

respingerea acțiunilor introduse de Primăria municipiului București și Primăria

sectorului 5 București, menținând ordinele de repartiție emise revizuientei.

S-a relevat că, prin decizia civilă nr. 2272 din 27 iunie 2000, a cărei

revizuire s-a cerut, secția a III-a civilă a Curții de Apel București a

pronunțat o soluție contrară acelor decizii, constând în aceea că, admițând acțiunea

formulată de Primăria municipiului București și Primăria sectorului 5

București, a constatat nulitatea ordinului de repartiție, precum și nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat pe baza acestuia.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 2389 din 5 noiembrie 2002, și-a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de

Justiție.

Prin decizia nr. 1363 din 18

februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de C.N.C.S.M. din România, împotriva

deciziei civile nr. 2272 din 27 iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, cu motivarea că revizuienta a depus cererea cu depășirea

termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

termen care, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 din același cod, se socotește

de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs după evocarea fondului.

Împotriva acestei decizii, prin care

cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, C.N.M. (fosta C.N.C.S.M. din

România) a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea

revizuită”.

Or, decizia civilă nr. 2272 din 27

iunie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a cărei revizuire

s-a cerut, fiind irevocabilă (dosarul nr. 1987/2000 al acelei instanțe), nu mai

era supusă nici unei căi de atac.

Pe de altă parte, mai este de

observat că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia,

„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este

recursul”, nu i se poate da altă semnificație decât aceea că, prin referirea

expresă la calea de atac a recursului, s-a urmărit înlăturarea căii de atac a

apelului, în eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a

fi atacată și pe această cale.

Ca urmare, prin alin. (2) art. 328 C.

proc. civ. nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se

pretinde ca, pentru exercitarea recursului, împotriva hotărârii date în

revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un

litigiu fără existență proprie, nu este susceptibilă de alte grade de

jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea principală.

Așa fiind, se impune a se constata

că nici decizia nr. 1363 din 18 februarie 2004, prin care secția civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire

formulate în cauză, nu este supusă recursului, cât timp decizia a cărei

revizuire s-a solicitat nu era atacabilă cu o asemenea cale.

În consecință, rezultând că recursul

declarat de revizuienta C.N.M., împotriva deciziei menționate, nu este

admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuienta C.N.M., împotriva deciziei nr. 1363 din 18 februarie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.