ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 10 iunie 2004, Tribunalul Suceava, secția penală, a dispus condamnarea inculpaților: B.D.S. și L.M., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) și alin. (2 1 ) C. pen., pentru infracțiunile: - lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de câte 5.000.000 lei amendă. - furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de câte 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, stabilindu-se executarea celor mai grele, respectiv câte 3 luni închisoare. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-li-se atenția inculpaților asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt următoarele: În ziua de 30 octombrie 2003, partea vătămată L.C. se deplasa cu căruța pe drumul ce leagă satele Moara Mică și Liteni aparținând comunei Moara, jud. Suceava. El a fost ajuns din urmă și depășit de faetoanele conduse de inculpații B.D.S. și L.M. Iritat de manevra făcută de aceștia, partea vătămată a adresat injurii inculpatului L.M., care la rândul său împreună cu inculpatul B.D.S.

au oprit atelajele, blocând drumul. Între cei trei are loc un schimb de cuvinte injurioase care, curând a degenerat în loviri. Cei doi inculpați au lovit partea vătămată cu biciul și cu pumnii, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. Ulterior agresiunii, inculpații au sustras din căruța părții vătămate o geantă cu mai multe scule și ștreangurile de la cal. Anunțat de partea vătămată, oierul acesteia, martorul R.C. a plecat în urmărirea inculpaților, care i-au predat bunurile sustrase. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul B.D.S. Parchetul a criticat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen.

în infracțiunile de loviri și furt calificat prevăzută de art. 180 alin. (2), art. 208 și art. 209 lit. a) și e) C. pen., pentru fiecare cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c), art. 76 lit. e) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. La rândul său, inculpatul B.D.S. a criticat hotărârea cu privire la greșita individualizare a pedepsei solicitând aplicarea art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 312 din 18 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6678/2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate. Împotriva deciziei a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, reiterând motivul din apel. Recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

În mod corect instanțele au reținut două infracțiuni, de furt calificat și lovire și nu infracțiunea complexă de tâlhărie, așa cum s-a dispus în actul de trimitere în judecată. În conformitate cu prevederile art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria este furtul comis prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau în neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Fapta se săvârșește numai cu intenție directă și este o infracțiune complexă, conținând două componente infracționale: furtul și violența.

Doctrina și practica judiciară au statuat că pentru existența infracțiunii de tâlhărie este necesar ca vinovăția, respectiv intenția directă să fie prezentă atât în acțiunea principală, furtul, cât și în cea adiacentă, violența sau amenințarea. Ori, în speța de față, cele două elemente care trebuie întrunite cumulativ nu subzistă. Sustragerea bunurilor este urmarea unei rezoluții luate ulterior, fără legătură cu acțiunea de lovire. Exercitarea violențelor s-a produs spontan urmare atitudinii părții vătămate cauzată de incidentul creat de inculpați, prin depășirea atelajului hipo în care se afla aceasta. Furtul, tot o atitudine spontană a inculpaților, s-a produs ulterior violențelor și fără legătură cu acestea.

Din aceste motive, neexistând o legătură subiectivă între violențe și actul sustragerii, nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie, subzistând alte două infracțiuni distincte de furt și tâlhărie, fiecare cu rezoluție proprie generatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, împotriva deciziei penale nr. 312 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpații B.D.S. și L.M. Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.