ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4943/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 30 martie 2004 a Tribunalului Botoșani, inculpații minori M.C.A. și H.C.D., au fost condamnați la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. De asemenea, prin aceeași sentință, inculpatul minor R.M.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat grațierea dispusă prin sentința penală nr. 684 din 21 martie 2003 a Judecătoriei Brăila, cu privire la pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 175/2002, nr. 250 și nr. 252/2002 ale Judecătoriei Dorohoi și grațierea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 251/2002 a Judecătoriei Dorohoi, dispusă prin sentința penală nr. 1326/2003 a Judecătoriei Brăila. Potrivit art. 36 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele aplicate prin sentințele arătate mai sus, stabilindu-se ca rezultantă a întregii pluralități pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 10 ianuarie 2002 la 3 iunie 2003 (un an 4 luni și 24 zile).

S-a dispus, în final, ca inculpatul să execute restul de un an 7 luni și 6 zile din pedeapsa anterioară, adiționat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința apelată, având de executat în total 5 ani o lună și 6 zile închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a constatat că partea vătămată B.F. a fost despăgubită și nu se constituie parte civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt, pe baza declarațiilor date de partea vătămată, a inculpaților, ale martorilor audiați în cauză, coroborate cu raportul de constatare medico-legală, cât și procesul verbal de percheziție și dovada de restituire a bunurilor sustrase. La data de 3 august 2003, partea vătămată după ce a consumat băuturi alcoolice, la un local de pe raza orașului Dorohoi, împreună cu inculpații M.C.A., R.M.C.

și H.C.D. s-au deplasat pe jos spre un motel aflat la ieșirea din oraș. Văzând că are de parcurs o distanță destul de mare și bănuind că poate fi victima unei infracțiuni, a luat decizia să se reîntoarcă în oraș. Drept urmare, inculpații pe rând au lovit partea vătămată, sustrăgându-i un pachet de țigări, o brichetă, o cartelă de telefon și sumele de 1.400.000 lei și 50 euro. După comiterea faptei, inculpații au împărțit banii, cheltuindu-i la un club de internet, unde au fost identificați de organele de poliție. Partea vătămată a prezentat leziuni în regiunea feței, fiindu-i necesare 2-3 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri inculpații M.C.A., H.C.D. și R.M.C., au declarat apel, solicitând reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 203 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile inculpaților, hotărâre recurată, în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă. Prin încheierea de ședință nr. 4233 din 25 august 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpații H.C.D. și R.M.C. Recursul declarat de inculpatul M.C.A. este nefondat. Temeiul juridic invocat de inculpat în recursul său sunt dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta, nu este întemeiat. În sarcina inculpatului M.C.A. s-a reținut în mod corect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu privire la fapta săvârșită la data de 3 august 2003, împotriva părții vătămate B.F.

Instanța de apel a făcut o justă și temeinică analiză a materialului probator din care rezultă fără putință de tăgadă acțiunea violentă de sustragere a bunurilor părții vătămate. Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la dispozițiile art. 72 C. pen.

Au fost avute în vedere criteriile generale de stabilire și aplicare a pedepselor, referitoare la pericolul social concret al faptei săvârșite, la împrejurările în care inculpatul a acționat, la persoana acestuia și anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și regretul manifestat, cât și faptul că provine dintr-o familie care nu s-a preocupat în suficientă măsură de buna sa creștere și educație, astfel că pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, prin cuantumul și modul de executare dispus este în măsură să prevină săvârșirea de fapte penale în viitor și să asigure reeducarea inculpatului în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel și realizarea scopului sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul M.C.A. Recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A., împotriva deciziei penale nr. 209 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.