ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4943/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4943/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 30
martie 2004 a Tribunalului Botoșani, inculpații minori M.C.A. și H.C.D., au
fost condamnați la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.
(2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
De asemenea, prin aceeași sentință,
inculpatul minor R.M.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii,
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni
închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002,
s-a revocat grațierea dispusă prin sentința penală nr. 684 din 21 martie 2003 a
Judecătoriei Brăila, cu privire la pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.
175/2002, nr. 250 și nr. 252/2002 ale Judecătoriei Dorohoi și grațierea
pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 251/2002 a Judecătoriei Dorohoi,
dispusă prin sentința penală nr. 1326/2003 a Judecătoriei Brăila.
Potrivit art. 36 alin. (2), raportat
la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele aplicate prin
sentințele arătate mai sus, stabilindu-se ca rezultantă a întregii pluralități
pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care s-a dedus perioada
executată de la 10 ianuarie 2002 la 3 iunie 2003 (un an 4 luni și 24 zile).
S-a dispus, în final, ca inculpatul
să execute restul de un an 7 luni și 6 zile din pedeapsa anterioară, adiționat
la pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința apelată, având de
executat în total 5 ani o lună și 6 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64
C. pen. și s-a constatat că partea vătămată B.F. a fost despăgubită și nu se
constituie parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut următoarea situație de fapt, pe baza declarațiilor date de
partea vătămată, a inculpaților, ale martorilor audiați în cauză, coroborate cu
raportul de constatare medico-legală, cât și procesul verbal de percheziție și
dovada de restituire a bunurilor sustrase.
La data de 3 august 2003, partea
vătămată după ce a consumat băuturi alcoolice, la un local de pe raza orașului
Dorohoi, împreună cu inculpații M.C.A., R.M.C. și H.C.D. s-au deplasat pe jos
spre un motel aflat la ieșirea din oraș. Văzând că are de parcurs o distanță
destul de mare și bănuind că poate fi victima unei infracțiuni, a luat decizia
să se reîntoarcă în oraș.
Drept urmare, inculpații pe rând au
lovit partea vătămată, sustrăgându-i un pachet de țigări, o brichetă, o cartelă
de telefon și sumele de 1.400.000 lei și 50 euro.
După comiterea faptei, inculpații au
împărțit banii, cheltuindu-i la un club de internet, unde au fost identificați
de organele de poliție.
Partea vătămată a prezentat leziuni
în regiunea feței, fiindu-i necesare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri
inculpații M.C.A., H.C.D. și R.M.C., au declarat apel, solicitând reținerea în
favoarea lor a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepselor
sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 203 din 28
iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile
inculpaților, hotărâre recurată, în termen legal, reiterându-se motivele
formulate în cererea introductivă.
Prin încheierea de ședință nr. 4233
din 25 august 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de
retragerea recursurilor declarate de inculpații H.C.D. și R.M.C.
Recursul declarat de inculpatul M.C.A.
este nefondat.
Temeiul juridic invocat de inculpat
în recursul său sunt dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că acesta, nu este întemeiat.
În sarcina inculpatului M.C.A. s-a
reținut în mod corect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a), cu aplicarea art. 99
și următoarele C. pen., cu privire la fapta săvârșită la data de 3 august 2003,
împotriva părții vătămate B.F.
Instanța de apel a făcut o justă și
temeinică analiză a materialului probator din care rezultă fără putință de
tăgadă acțiunea violentă de sustragere a bunurilor părții vătămate.
Cu privire la pedeapsa aplicată se
constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la dispozițiile
art. 72 C. pen.
Au fost avute în vedere criteriile
generale de stabilire și aplicare a pedepselor, referitoare la pericolul social
concret al faptei săvârșite, la împrejurările în care inculpatul a acționat, la
persoana acestuia și anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și
regretul manifestat, cât și faptul că provine dintr-o familie care nu s-a
preocupat în suficientă măsură de buna sa creștere și educație, astfel că
pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, prin cuantumul și modul de executare
dispus este în măsură să prevină săvârșirea de fapte penale în viitor și să
asigure reeducarea inculpatului în spiritul valorilor sociale încălcate,
asigurând astfel și realizarea scopului sancțiunii penale, astfel cum este el
prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive și constatând
din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă
recursul declarat de inculpatul M.C.A.
Recurentul va fi obligat să
plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul de avocat pentru apărarea
din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A., împotriva deciziei penale nr.
209 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.
Obligă pe inculpat la plata sumei de
1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
octombrie 2004.