ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2003

R O M Â N I A S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații A.C.C. și N.G. împotriva deciziei nr.82 din 10 septembrie 2002 a Curții Militare de Apel. S-au prezentat: recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu. Au lipsit: intimata reprezentant legal N.A., intimata parte vătămată A.Gh. și autoritatea tutelară Primăria comunei Bogdănești, jud.Suceava. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate pentru inculpatul A.C.C. și executarea pedepsei în stare de libertate pentru inculpatul N.G. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, întrucât pedepsele au fost just individualizate.

Inculpații au declarat că sunt de acord cu susținerile apărătorului lor. C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.131 din 24 iulie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe următorii inculpați: - A.C.C. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 lit.a, d, e, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c, art.74, art.80 și art.13 din Codul penal; - N.G. un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, d, e, cu aplicarea art.74, art.76 lit.d, art.99 și următoarele și art.13 din Codul penal. Inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal în condițiile art.71 din Codul penal.

Din pedepsele aplicate inculpaților s-a dedus arestarea preventivă cu începere de la 22.04.2002 și a fost menținută și prelungită până la 18.09.2002 inclusiv. Inculpații au fost obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare. S-a reținut că, în noaptea de 24 martie 2002, inculpații, aflați sub influența băuturilor alcoolice, au sustras, prin violență, de la A.Gh., suma de 300.000 lei. Fapta a fost săvârșită pe un drum din comună, iar violențele au constat în lovituri repetate cu pumnii peste față, până când victima a fost doborâtă la pământ. Aceasta a avut nevoie de 9-10 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite. Inculpații au recunoscut fapta și au restituit suma de bani sustrasă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, considerând-o netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă, iar în ce-l privește pe inculpatul minor N.G. și sub aspectul modalității de executare. S-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, iar pentru inculpatul minor și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr.82 din 10 septembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpatul A.C.C., a desființat sentința apelată, în sensul reducerii pedepsei aplicate acestuia de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.G., s-a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați și s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 22.04.2002, la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Inculpatul N.G. a fost obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului A.C.C. au rămas în sarcina statului, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi suportată din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați, care prin apărătorul lor, au reiterat motivele invocate în apel, în sensul reducerii pedepsei pentru A.C.C. și executarea pedepsei în stare de libertate pentru N.G.

Recursurile sunt nefondate. Conform art.52 din Codul penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art.72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de apel, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care s-au comis faptele, dar și datele referitoare la persoana inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate.

Așa fiind, în mod corect, se reține că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât recursurile, bazate pe reiterarea acelorași critici, apar ca nefondate. Pe de altă parte, instanțele au apreciat corect că scopul pedepsei aplicate inculpatului minor N.G., acela de prevenire de noi infracțiuni nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei. Prin urmare, în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursurile inculpaților pe care îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C.C. și N.G. împotriva deciziei nr.82 din 10 septembrie 2002 a Curții Militare de Apel. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2002 la 5 februarie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.