ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 515/2004,

Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul

C.A.C.

la câte 9 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol,

prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., și la câte 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor

de un an închisoare.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 150.000.000 lei către partea civilă H.A., reprezentând 500.000

lei daune materiale și 150.000.000 lei daune morale.

În baza art. 118 lit. d) C.

proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200.000 lei

sustrasă de la partea vătămată G.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul în zilele de 2

decembrie 2002, 19 decembrie 2003 și 6 ianuarie 2004, a urmărit în mod

deliberat acostarea părților vătămate G.I., H.A. și S.R., după lăsarea

întunericului și în locuri mai puțin populate și sub amenințare le-a obligat să

întrețină raporturi sexuale, după care le-a deposedat de bani, telefoane mobile

și bijuterii.

Din modul de manifestare a

rezultat că inculpatul este un obsedat sexual, dar în același timp a urmărit și

interesul material, sustrăgându-le părților vătămate bunurile și banii.

Curtea de Apel Brașov,

secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov, a desființat în parte sentința menționată și a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor comise la data de 2 decembrie 2003 și 19

decembrie 2003 din două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C.

pen., în două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., și

două infracțiuni de perversiune sexuală, prevăzute de art. 201 alin. (4) C.

pen., iar pentru fapta săvârșită la 6 ianuarie 2004 s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1)

C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin.

(4) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la câte 9

ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de viol, la câte 9 ani

închisoare, pentru două infracțiuni de perversiune sexuală (parte vătămată G.I.

și H.A.). A mai fost condamnat inculpatul la 9 ani închisoare, pentru

infracțiunea de perversiune sexuală (parte vătămată S.R.M.).

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de câte 9 ani

închisoare cu cele trei pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru

infracțiunea de tâlhărie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 9 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final urmând să execute 13

ani închisoare.

Totodată, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentinței.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l greșita individualizare a

pedepsei, considerată a fi prea mare.

Recursul nu este fondat.

Art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilește

că în cadrul acestui proces, se ține seama de dispozițiile Părții generale a

Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând ca cauză aceste prevederi

legale, se reține că instanța a acordat importanța cuvenită gradului de pericol

social deosebit de ridicat al infracțiunilor, de natura relațiilor social

lezate, intervalul de timp în care a acționat acesta, de consecințele produse

asupra celor trei părți vătămate, dar și persoana inculpatului, necunoscut cu

antecedente penale, și sincer pe parcursul desfășurării procesului penal.

Pedeapsa rezultantă de 13

ani închisoare, răspunde scopului prevenției generale și speciale, precum și

sancționării și educării făptuitorului.

Ca atare, recursul declarat

de inculpat, nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr.

401/ Ap din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 ianuarie 2004 la

24 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.