ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515/2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul C.A.C. la câte 9 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., și la câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150.000.000 lei către partea civilă H.A., reprezentând 500.000 lei daune materiale și 150.000.000 lei daune morale.

În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200.000 lei sustrasă de la partea vătămată G.I. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul în zilele de 2 decembrie 2002, 19 decembrie 2003 și 6 ianuarie 2004, a urmărit în mod deliberat acostarea părților vătămate G.I., H.A. și S.R., după lăsarea întunericului și în locuri mai puțin populate și sub amenințare le-a obligat să întrețină raporturi sexuale, după care le-a deposedat de bani, telefoane mobile și bijuterii. Din modul de manifestare a rezultat că inculpatul este un obsedat sexual, dar în același timp a urmărit și interesul material, sustrăgându-le părților vătămate bunurile și banii.

Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat în parte sentința menționată și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise la data de 2 decembrie 2003 și 19 decembrie 2003 din două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., și două infracțiuni de perversiune sexuală, prevăzute de art. 201 alin. (4) C. pen., iar pentru fapta săvârșită la 6 ianuarie 2004 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la câte 9 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de viol, la câte 9 ani închisoare, pentru două infracțiuni de perversiune sexuală (parte vătămată G.I.

și H.A.). A mai fost condamnat inculpatul la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de perversiune sexuală (parte vătămată S.R.M.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de câte 9 ani închisoare cu cele trei pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final urmând să execute 13 ani închisoare. Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentinței. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l greșita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.

Recursul nu este fondat. Art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilește că în cadrul acestui proces, se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând ca cauză aceste prevederi legale, se reține că instanța a acordat importanța cuvenită gradului de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor, de natura relațiilor social lezate, intervalul de timp în care a acționat acesta, de consecințele produse asupra celor trei părți vătămate, dar și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, și sincer pe parcursul desfășurării procesului penal. Pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, răspunde scopului prevenției generale și speciale, precum și sancționării și educării făptuitorului. Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 401/ Ap din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 ianuarie 2004 la 24 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.