ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.11.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5967/2004

HOTĂRÂRE
12.11.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5967/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284/2004

Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul G.G. la 8 ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară, în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

la 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. S-a revocat beneficiul liberării condiționate, iar restul

neexecutat, de 2 ani 11 luni și 28 de zile a fost contopit cu pedepsele

aplicate și s-a stabilit ca în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1) C. pen., ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani

închisoare și 3 ani pedeapsă complementară.

Pentru a se dispune astfel,

s-a reținut că, în data de 8 septembrie 2003, inculpatul a forțat-o pe partea

vătămată M.C., care era invalid, să întrețină relații sexuale, a sechestrat-o

la domiciliu, între orele 21,00 și 3,00, și i-a sustras prin violență și

amenințare o serie de bunuri pe care le avea asupra sa.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul și partea

vătămată, constituită parte civilă.

Parchetul a solicitat

majorarea pedepsei, în raport de pericolul social al faptelor și numărul de

infracțiuni săvârșite, precum și aplicarea art. 113 C. pen.

Partea civilă a solicitat

obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor care reprezintă

daune materiale, în conformitate cu actele doveditoare depuse la dosar și, ca

parte vătămată a considerat prea blândă pedeapsa aplicată.

Inculpatul a solicitat

reducerea cuantumului pedepselor aplicate cu motivarea că a fost sub influența

băuturilor alcoolice, situație care a agravat tulburările psihice de care

suferă.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 319/ A din 15 septembrie 2004, a admis apelurile declarate

de parchet și partea civilă M.C. împotriva sentinței penale nr. 284/2004 a

Tribunalului Brașov pe care o desființează numai cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor, operațiunea de contopire, aplicarea pedepsei finale și

a art. 113 C. pen., precum și la cuantumul daunelor materiale.

Rejudecând în aceste limite:

A repus pedepsele în

individualitatea lor. A majorat pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în baza

art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani

închisoare și pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

A menținut pedeapsa de 5 ani

închisoare și pedeapsa complementară pe durata de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

G.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu 2 ani

închisoare, având de executat în final 11 ani închisoare.

A menținut revocarea

beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 9 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3/1998 a Tribunalului Brașov și a

contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 2 ani, 11 luni și 28 zile

închisoare, cu pedeapsa de 11 ani închisoare urmând să execute pedeapsa cea mai

grea, de 11 ani închisoare, aplicând și pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 113 C. pen.,

a obligat pe inculpatul G.G. la tratament medical și în timpul executării

pedepsei, până la însănătoșire.

A majorat cuantumul daunelor

materiale la 7.636.000 lei pe care inculpatul a fost obligat să le plătească

părții civile.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 381 și art.

350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

arestului preventiv cuprinsă între 21 mai 2004 și 15 septembrie 2004.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.G. solicitând

reaprecierea probelor și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul

administrat și hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum și din

oficiu, se reține că acesta a fost corect evaluat iar încadrarea juridică este

cea legală.

Individualizarea pedepselor,

astfel după cum a fost reapreciată de către instanța de apel, precum și sporul

în cuantum de 2 ani închisoare, aplicat pe lângă sancțiunea rezultantă, se

constată a fi respectat atât cerințele art. 72 C. pen., precum și ale art. 52

Astfel, în individualitatea

lor pedepsele aplicate, exprimă atât respectarea părții generale a codului

penal, privitoare la limitele sancțiunii, ce apoi sunt în concret fixate, în

partea specială, prin textele de incriminare, a celor trei infracțiuni

săvârșite de recurent, dar și gradul de pericol social al acestora (viol,

tâlhărie și sechestrare de persoane) și al persoanei făptuitorului, ce este recidivist.

Față de toate aceste

elemente de drept dar și de fapt, precum și în raport de pericolul social

concret ce-l reprezintă recurentul, pedeapsa ce o are de executat, în final, de

11 ani închisoare, nu poate fi socotită excesivă și deci nu se impune a fi

redusă.

În aceste condiții, pedeapsa

astfel stabilită și aplicată recurentului, va preveni și săvârșirea de noi

infracțiuni.

Cum și după verificarea din

oficiu, nu se găsesc și alte motive de casare și în favoarea recurentului,

hotărârea atacată va fi menținută, iar recursul inculpatului va fi respins, ca

nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr.

319/ Ap din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la 12

noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515/2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul C.A.C. la câte 9 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol, pre
ÎCCJ 2003-09-15
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 224/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 31 iulie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat, între alții, pe inculpatul B.C.G. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiun
ÎCCJ 2003-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4835/2003
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85/ S din 14 februarie 2002, a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșire
ÎCCJ 2011-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2974/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 31 din 1 februarie 2010 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanț
ÎCCJ 2003-12-03
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 590/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 31 iulie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat, între alții, pe inculpatul B.C.G. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiun
Sursă