ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34

din 25 aprilie 2007 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov s-au dispus

următoarele:

- în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin

rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 198 C. pen., formulată de inculpatul

T.A.I. prin avocat.

S-a admis cererea de

schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu formulată de

reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie

Brașov.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din

infracțiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (2 faptei), cu

aplicarea art. 99 C. pen., art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen. și art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în

infracțiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (2 fapte), cu

aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., art. 201 alin. (1), (2) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 202 alin. (1) C.

pen. (5 fapte), cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a

dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.A.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin.

(1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen. și a

infracțiunilor de corupție sexuală (5 fapte) prevăzută de art. 202 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., ca urmare a intervenirii

prescripției răspunderii penale.

În baza art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul T.A.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol (parte vătămată V.A.C.).

În baza art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., a fost

condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol (parte vătămată B.C.A.).

În baza art. 33 lit. a), și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a

aplicat în final inculpatului T.A.I. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului T.A.I. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din durata pedepsei închisorii, timpul reținerii din data de 2 noiembrie

2002 și al arestării preventive a inculpatului T.A.I. începând cu data de 3

noiembrie 2002 până la 31 ianuarie 2003.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998, 999 și 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat

inculpatul T.A.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.N.V.

la plata către Spitalul de Copii Brașov a sumei de 3.496.000 ROL (349,6 RON) cu

titlu de daune materiale.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998, 999 și art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat

inculpatul T.A.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.N.V.

la plata cu titlu de daune morale către părțile civile a următoarelor sume:

- 50.000.000 ROL (5000 RON)

pentru B.C.A.,

- 50.000.000 ROL (5000 RON)

pentru V.A.C., respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți.

- 30.000.000 ROL (3000 RON)

pentru N.G.,

- 30.000.000 ROL (3000 RON)

pentru P.V.,

- 30.000.000 ROL (3000 RON)

pentru T.B.

În baza art. 191 alin. (1)

și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A.I. în solidar cu părțile

responsabile civilmente T.C. și T.N.V. la plata sumei de 2500 RON către stat cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 850 RON, reprezentând onorarii

apărător oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a stabilit în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov având nr. 1634/ P din 14 decembrie

2002 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul (minor la

acea dată) T.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. (2 fapte), perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201

alin. (1), (2) și (4) C. pen. și corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și a art. 33 lit. a)

și b) C. pen., reținându-se în actul de sesizare al instanței că în data de 17

octombrie 2002 inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată minoră V.A.C. la

acte de perversiune sexuală, iar în data de 18 octombrie 2002 același inculpat,

prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale orale cu părțile vătămate B.C.A.

și V.A.C. în prezența minorilor N.G., P.V. și T.B.

Prin sentința penală nr.

399/2002 a Tribunalului Brașov s-a dispus condamnarea inculpatului T.A.I., la

pedepsele de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. și, la 2 pedepse a câte 5

ani închisoare pentru comiterea a două infracțiuni prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., fiind reținute prevederile art. 99 C. pen. și art. 13 C.

pen., pentru toate faptele. S-a făcut aplicarea art. 33 și 34 C. pen. și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare la care prima

instanță a adăugat un spor de 6 luni închisoare.

Prin aceeași sentință s-a

respins acțiunea civilă formulată de C.A.S.J. Brașov, inculpatul fiind obligat

în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile

formulate de B.C.A. și V.A.C., prin reprezentanți legali.

Prin decizia penală nr.

66/2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov au fost admise apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, inculpatul T.A.I. și părțile

civile, iar sentința penală nr. 399/2002 a fost desființată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea deciziei

sus-menționate s-a constatat că părți vătămate prin infracțiunile comise de

inculpat, prevăzută de art. 202 C. pen., sunt N.G. și P.V., iar instanța de

fond a procedat la soluționarea cauzei fără a respecta dispozițiile art. 320 C.

proc. pen., ceea ce a produs minorilor victime, vătămări care nu pot fi

înlăturate decât prin desființarea hotărârii.

Ca urmare a deciziei Curții

de Apel Brașov, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr.

769/P/2004.

Prin sentința penală nr.

605/ S din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul T.A.I.

a fost condamnat, la două pedepse a câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a

două infracțiuni de viol în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen.

S-a dispus condamnarea

aceluiași inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de perversiune sexuală în baza art. 201 alin. (1), (2) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 109 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a dispus condamnarea

inculpatului, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de corupție sexuală, în baza art. 202 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33

lit. a) și b) C. pen., dispunându-se contopirea pedepselor aplicate

inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive din 2

noiembrie 2002 și până la 31 ianuarie 2003.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.V. la plata despăgubirilor civile

către C.A.S.J. Brașov, B.C., V.A.C., N.G., T.B., P.V., prin reprezentanți

legali, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 7/ Ap/MF

din 6 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul T.A.I. și

părțile vătămate V.A.C., B.C., prin reprezentanți legali, împotriva sentinței

penale nr. 605 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov, care a fost

desființată, iar cauza a fost din nou trimisă spre rejudecare Tribunalul pentru

Minori și Familie Brașov.

S-a reținut în

considerentele deciziei sus-menționate că instanța de fond nu a respectat

dispozițiile art. 385 C. proc. pen., în sensul că nu s-a conformat hotărârii

instanței de apel în măsura în care situația de fapt a rămas cea avută în vedere

la soluționarea apelului. Instanța de fond a fost sesizată prin rechizitoriu cu

o situație de fapt pe care aceasta a reținut-o prin hotărârea apelată, însă a

concluzionat greșit că infracțiunea de corupție sexuală în cauză are caracter

instantaneu și că actele obscene săvârșite asupra mai multor minori constituie

unitate naturală.

S-a mai reținut că

nerezolvarea fondului cauzei afectează pozițiile tuturor părților apelante, iar

competența materială de primă instanță revine Tribunalului pentru Minori și Familie

Brașov, ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Ca urmare a desființării cu

trimitere a cauzei, dosarul a fost înregistrat sub nr. 62/ P din 24 mai 2005 pe

rolul acestei instanțe.

Prin sentința penală nr. 5

din 30 ianuarie 2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin

rechizitoriu din infracțiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

(2 fapte), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 201 alin. (1), (2) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 202 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 109 C. pen. (2 fapte),

art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art.

109 C. pen. și art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art.

109 C. pen. (5 fapte). S-a dispus condamnarea inculpatului T.A.I., la câte 2

pedepse a câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de viol, la

o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune

sexuală și, la 5 pedepse a câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a

5 infracțiuni de corupție sexuală. În urma contopirii acestora i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu

6 luni închisoare, deci în final i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare. Ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus executarea ei în

regim de detenție, cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive din 2

noiembrie 2002 și până la 31 ianuarie 2003.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente T.C. și T.V., la plata despăgubirilor civile

către C.A.S.J. Brașov, B.C.A., V.A.C., N.G., T.B., P.V., prin reprezentanți

legali, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În urma apelului formulat de

către inculpatul T.A.I., Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 22/ Ap din 24

iulie 2006, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, pe motiv că hotărârea este nulă, având în vedere

că încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2006 în care au fost

consemnate dezbaterile asupra cauzei nu a fost semnată de către judecător,

menționând obligația instanței de fond de a examina cu ocazia rejudecării și

celelalte cereri formulate în apel de către inculpate și Parchet.

Ca urmare a desființării cu

trimitere a cauzei, dosarul a fost înregistrat sub nr. 85/1372/2006 pe rolul

acestei instanțe și cu ocazia rejudecării tribunalul specializat a dispus

numirea unui curator pentru partea civilă T.B. fiind numită în această calitate

R.M.D., având în vedere că această parte și inculpatul sunt frați,

reprezentanții lor legali fiind părinții T.C. și T.V. Totodată, potrivit art.

313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006 privind modificarea și completarea Legii

nr. 95/2006, Spitalul de Copii Brașov s-a subrogat în toate drepturile și

obligațiile procesuale ale C.A.S.J. Brașov.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul T.A.I.

este fratele părții vătămate T.B., acesta din urmă fiind cel mai mic ca vârstă.

Fratele inculpatului a fost coleg de clasă la Școala generală nr. 6 din Brașov

cu părțile vătămate V.A.C., B.C., N.G. și P.V.C.

Locuind în Poiana Brașov,

inculpatul s-a împrietenit cu părțile vătămate N.G. și P.V. În virtutea

relațiilor de colegialitate a părților vătămate, V.A.C. și B.C.A. mergeau

uneori la domiciliul lui N.G. pentru a se juca pe calculator.

În data de 17 octombrie

2002, după terminarea programului școlar, în jurul orelor 17,30, partea

vătămată V.A.C. s-a deplasat împreună cu partea vătămată N.G. la domiciliul

acesteia din urmă, iar în Poiana Brașov s-au întâlnit întâmplător lângă

Complexul Favorit cu inculpatul T.A.I.

Pe drum, intrând în discuții

cu cele două părți vătămate, inculpatul i-a propus lui V.A.C. să-i producă un

orgasm prin excitarea manuală a organului său sexual. Partea vătămată a refuzat

și a început să plângă, astfel încât inculpatul l-a împins în boscheții de la

marginea aleii, obligându-l să-i satisfacă instinctul sexual în acest mod.

Dată fiind diferența de

vârstă dintre cei doi, tonul folosit de inculpat, locul retras în care s-a

petrecut fapta și dezvoltarea psihică și fizică a părții vătămate, voința

acesteia a fost înfrântă iar partea vătămată a cedat presiunilor inculpatului.

Acesta din urmă a amenințat-o pe partea vătămată, după finalizarea actelor de

perversiune sexuală, că în situația în care va povesti cuiva cele întâmplate, o

va bate.

În ziua următoare, la

sfârșitul orelor de curs, părțile vătămate V.A.C., B.C., N.G., P.V.C. s-au

deplasat spre stația de autobuz din Livada Poștei cu scopul de a ajunge în

Poiana Brașov pentru a se juca împreună. La plecarea din școală aceștia s-au

întâlnit și cu partea vătămată T.B. (fratele inculpatului) și, ulterior, cu

inculpatul T.A.I., care li s-a alăturat.

În Poiana Brașov, părțile

vătămate și inculpatul s-au deplasat la școala veche, la propunerea

inculpatului, pentru a se juca.

Prin amenințarea în sensul

aruncării de pe șosea, dacă nu se supune, inculpatul l-a obligat pe V.A.C. la

întreținerea unui raport sexual oral și la producerea orgasmului prin excitarea

organului său sexual. Apoi, inculpatul a obligat-o și pe partea vătămată B.C.

să întrețină un raport sexual oral, amenințând-o că o aruncă de pe șosea dacă

nu se supune. În acest sens inculpatul a împins-o pe partea vătămată la

marginea acoperișului școlii, ținând-o de haine și trăgând-o imediat înapoi.

Șocul produs la vizualizarea

raportului sexual anterior și amenințările exercitate de inculpat, au determinat-o

pe partea vătămată să nu mai opună rezistență și să nu fugă.

Inculpatul i-a pretins

părții vătămate B.C. să-l satisfacă în același mod și pe fratele său, T.B., în

vârstă de 12 ani, astfel că partea vătămată a întreținut raport sexual și cu

acesta.

Deși părțile vătămate au

încercat să plece, inculpatul s-a opus, însă la un moment dat, profitând de

apariția în zonă a martorului Z.I. care l-a strigat pe inculpat, părțile

vătămate N.G. și P.V.C. au plecat spre domiciliile lor. Inculpatul a rămas în

continuare pe acoperiș împreună cu fratele său, cu V.A.C. și B.C.,

permițându-le celor doi să părăsească locul faptei după ce martorul Z.I. a

plecat.

Ca urmare a celor

întâmplate, în perioada 21 octombrie 2002 - 25 octombrie 2002, partea vătămată

B.C. a fost internat în spitalul de pediatrie, prezentând reacții de vomă,

vărsături, cefalee și dureri abdominale, după cum reiese din actele medicale

depuse la dosar; foaie de observație, scrisoare medicală și rezultatele

investigațiilor.

În săptămâna următoare celei

în care au fost săvârșite faptele, colegii părților vătămate V.A.C. și B.C. au

aflat de cele întâmplate de la colegul lor N.G., părțile vătămate fiind subiect

de discuții și umilințe din partea anturajului, ceea ce a avut repercursiuni

asupra stării de sănătate a părții vătămate B.C.

Starea de fapt reținută

rezultă din examinarea materialului probator administrat în cauză, atât în

cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, constând în

declarații ale inculpatului, ale părților vătămate, declarații ale

reprezentanților legali ai părților vătămate, declarații ale martorilor, acte

medicale.

Deși inculpatul T.A.I. a

recunoscut săvârșirea faptelor, cu precizarea că nu le-a amenințat deloc pe

părțile vătămate în datele de 17 octombrie 2002 și 18 octombrie 2002, ci

acestea au fost de acord să pună în aplicare propunerile sale, a menționat că

în data de 17 octombrie 2002 V.A.C. i-a spus că îi este frică, iar când i-a

direcționat mâna acestuia spre organul său genital se smucea. De asemenea, în

data de 18 octombrie 2002, N. și S. se prefăceau că vor să îl arunce pe B.C. de

pe școală, iar el le-a zis părților vătămate să nu spună nimănui despre cele

întâmplate pentru a nu se face de râs. Aceste afirmații se coroborează cu

declarațiile părților vătămate B.C.; V.A.C., P.V. și N.G., care au susținut că

au fost amenințate.

Împotriva sentinței penale

nr. 34 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov a

declarat apel inculpatul T.A.I., solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de viol în aceea de raport sexual cu un minor, dat fiind că

lipsește constrângerea morală sau fizică și pentru același considerent,

achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Prin decizia penală nr. 197/

Ap din 27 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 85/1372/2006, Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit de hotărârea

instanței de apel, inculpatul T.A.I. a declarat recurs, solicitând, prin

apărătorul desemnat din oficiu, achitarea sa pentru cele două infracțiuni de

viol, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reținerea

în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), b) și c)

C. pen. și aplicarea dispozițiilor prevăzută de art. 81 C. pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Susținerea inculpatului că

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vio,

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., este lipsită de conținut, din

probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața

instanțelor de judecată, rezultând, fără putință de tăgadă vinovăția acestuia.

Astfel, declarațiile

părților vătămate V.A.C. (11 ani) și B.C. (10 ani) care se coroborează cu

declarațiile martorilor N.G., P.V. și T.B., confirmă faptul că inculpatul a

întreținut relații sexuale orale, prin constrângere psihică și amenințare.

De altfel și inculpatul prin

declarația dată în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a „speriat” pe B.C.,

înainte de a întreține actul sexual, că-l va da jos de pe acoperiș pe creanga

unui copac aflat în apropierea școlii.

Nejustificată este și

solicitarea inculpatului făcută prin apărătorul desemnat din oficiu de a i se

reduce pedeapsa și de a i se face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Astfel, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere

pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de cercetare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte constată că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat

prin săvârșirea unor infracțiuni grave, instanțele au efectuat o justă

individualizare a pedepselor, atât sub aspectul naturii și al cuantumului

acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile

generale arătate mai sus.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.A.I. împotriva deciziei penale nr. 197/ A din

27 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 12 mai 2008.