ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 decembrie 2003, reclamanta SC A.G.R. SA Botoșani a chemat în judecată

pârâtul N.E., solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie

obligată la plata daunelor în sumă de 60.000.000 lei și să se constate că

acesta, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație a efectuat

operațiuni comerciale pentru care trebuia să aibă acceptul celorlalți

administratori, încălcând prevederile art. 145 din Legea nr. 31/1990; a

înstrăinat bunuri din patrimoniul societății la prețuri derizorii; nu a

respectat prevederile contractului de arendă.

Prin sentința civilă nr. 295 din 22

martie 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu au

respectat dispozițiile imperative ale art. 720

1

C. proc. civ., privind

concilierea prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta, criticând soluția ca nelegală și netemeinică, în

sensul că, deși confirmă faptul că atragerea răspunderii administratorului

pârât s-a făcut în baza dispozițiilor Legii nr. 31/1990, dar, cum litigiul este

izvorât dintr-un raport de mandat, înseamnă că este vorba despre o cauză civilă

și, ca atare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc.

civ.

Prin decizia civilă nr. 115 din 10

iunie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul ca nefondat, susținând că, pe lângă faptul că o

parte din proces este o societate comercială, mandatul administratorului este

comercial și, ca atare, înainte de promovarea acțiunii, reclamanta-apelantă

trebuia să procedeze la efectuarea concilierii directe, conform dispozițiilor art.

720

1

C. proc. civ.

La data de 12 iulie 2004, reclamanta

SC A.G.R. SA a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile făcând

referire la modul de calificare a litigiului dedus judecății, considerând că

nejustificat s-a considerat cauza dedusă judecății ca fiind de natură

comercială, în realitate, fiind un litigiu izvorât exclusiv dintr-un raport de

mandat, răspunderea izvorâtă dintr-un astfel de raport fiind o răspundere

civilă contractuală și nu una comercială.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru

următoarele considerente.

Greșit au procedat instanțele

judecătorești anterioare, atunci când au procedat la respingerea ca

inadmisibilă a acțiunii promovate de reclamantă, cu motivarea că, în esență,

litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. Din analiza obiectului cererii de chemare în judecată, reiese

neîndoios că reclamanta a solicitat tragerea la răspundere civilă a numitului N.E.,

în calitatea sa de Președinte al Consiliului de Administrație al SC A.G.R. SA,

conform Hotărârii Adunării Generale din data de 6 decembrie 2002, fiind invocate,

ca temei de drept, dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Cu maximă claritate, amplu motivat

și bine documentat, reclamanta a invocat că Președintele Consiliului de

Administrație a efectuat acte care au prejudiciat societatea comercială prin

efectuarea de operațiuni comerciale pentru care trebuia să aibă acceptul

celorlalți administratori, încălcând prevederile art. 145 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 31/1990, a denaturat exercițiul financiar pe anul 2002, prin aceea că

nu a înregistrat procesul-verbal de control din 18 octombrie 2002, nu a

evidențiat în contabilitate munca efectuată de numitul O.C., a înstrăinat

bunuri din patrimoniul societății, nu a respectat prevederile contractelor de

arendă și a încheiat contracte de subarendă contrar legii.

Contextul juridic invocat anterior,

nu este compatibil cadrului legal reglementat de art. 720

1

C. proc.

civ., în sensul că, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile

în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul

este obligat să invoce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu

cealaltă parte.

Litigiul dedus judecății are în

sfera sa de reglementare raporturi juridice specifice dintre administrator și

societatea comercială, urmând  a fi dată o eficiență juridică maximă

prevederilor art. 42 din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul că

obligațiile și răspunderea administratorilor sunt sub incidența dispozițiilor

referitoare la mandat.

Astfel, apare pe deplin justificat faptul

de a clarifica toate aspectele din cererea reclamantei, pe bază de probe,

urmând a admite recursul declarat de SC A.G.R. SA cu sediul în Botoșani

împotriva deciziei nr. 115 din 10 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, casând decizia și

sentința atacată și urmând a trimite cauza la Tribunalul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanta SC A.G.R. SA Botoșani

împotriva deciziei nr. 115 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și contencios administrativ, casează decizia și sentința criticată

și trimite cauza la Tribunalul Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 octombrie 2004.