ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Botoșani, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului din 8 ianuarie 1999 și obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au format obiectul contractului. În subsidiar, urmare admiterii rezoluțiunii reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor – interese datorate ca urmare a desființării contractului estimate la suma de 11.732.000.000 lei. Reclamanta a arătat că la 8 ianuarie 1999 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni având ca obiect 49.712 acțiuni reprezentând 100 % din capitalul social al SC P. SA Botoșani.

Potrivit art. 8.10.1 din contract cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase pe numele său pe o perioadă de 3 ani o investiție de 11.732.000.000 lei pe care însă cumpărătorul nu a realizat-o. Urmare neîndeplinirii acestei obligații în temeiul art. 1020 și 1021 a solicitat rezoluțiunea contractului cu daune interese. Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamanta nu a respectat prevederile art. 720 1 C. proc. civ., privind procedura concilierii prealabile. Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 178 din 12 aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei reținând în esență că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. Astfel s-a reținut că reclamanta s-a adresat la 13 decembrie 2004 pârâtei cu o convocare pentru data de 29 decembrie 2004 în vederea concilierii directe și fără a mai aștepta îndeplinirea termenului prevăzut pentru conciliere, la 23 decembrie 2004 a introdus acțiunea în instanță înregistrată la 29 decembrie 2004. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., deși la dosarul cauzei existau dovezi că respectiva procedură a fost realizată. Astfel din înscrisurile anexate, susține apelanta, rezultă că nu se poate ajunge la o soluție de comun acord cu privire la pretențiile A.V.A.S., deci litigiul nu se putea soluționa pe cale amiabilă și s-a trecut la promovarea acțiunii fără a se mai aștepta cele 30 de zile de la data convocării.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 89 din 5 octombrie 2005 a admis apelul, a desființat sentința criticată și a trimis cauza spre rejudecare. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că urmare convocării intimatei cu adresa din 23 decembrie 2004 a transmis reclamantei apelante punctul său de vedere prin fax din care rezultă fără echivoc că nu se poate ajunge la o eventuală înțelegere cu privire la pretențiile reclamantei, context în care nu exista nici un motiv pentru a se aștepta data stabilită pentru conciliere. Împotriva acestei soluții pârâta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. și art. 109 pct. 2 C. proc. civ. Data convocării pentru conciliere nu poate fi fixată mai devreme de 15 zile de la data trimiterii actelor comunicate care trebuie să arate pretențiile reciproce referitoare la obiectul litigiului și punctul de vedere al fiecărei părți. Mai mult decât atât rezultatul concilierii, ori dacă pârâtul nu dă curs convocării, dovada că de la data primirii acestuia a trecut un termen de 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată, instanța de apel ignorând această dispoziție. La data de 20 martie 2006 recurenta a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că în speță sunt întrunite cerințele art. 7 din decretul nr. 167/1958.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ. „În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte (2). În scopul arătat la alin. (1), reclamantul va convoca partea adversă comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului și confirmare primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire”.

Din conținutul textului precizat rezultă că, la conciliere convocarea se poate face și prin fax, situație în care este recunoscut ca fiind transmis în mod valabil, cu respectarea cerințelor imperative ale legii răspunsul la conciliere comunicat de recurenta – pârâtă prin fax. Intimata – reclamantă a făcut dovada transmiterii prin fax a răspunsului la conciliere în data de 23 decembrie 2004, fiind respectate și dispozițiile referitoare la stabilirea datei concilierii, convocarea fiind transmisă la data de 13 decembrie 2004, iar data concilierii stabilită pentru data de 29 decembrie 2004, fiind respectat termenul de 15 zile cerut de art. 720 1 C. proc. civ. În speță recurenta a dat curs convocării comunicând prin fax punctul său de vedere față de pretențiile A.V.A.S.

precizate în convocarea la conciliere din 13 decembrie 2004, fapt ce făcea de prisos trecerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 720 1 C. proc. civ. Față de cele arătate rezultă că în speță au fost respectate dispozițiile legale privind procedura concilierii, criticile formulate fiind neîntemeiate, dispozițiile art. 109 și art. 720 1 C. proc. civ. fiind respectate întocmai. În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei – intimate, ridicată de recurentă prin concluziile scrise se apreciază că, față de faptul că litigiul nu a fost soluționat de fond, aceasta va putea fi invocată la instanța de fond unde cauza a fost trimisă spre soluționare de către instanța de apel.

Întrucât, în speță nu sunt îndeplinite nici una din condițiile de modificare sau casare, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 89 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.