ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC G. SRL

Botoșani, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

rezoluțiunea contractului din 8 ianuarie 1999 și obligarea pârâtei la

restituirea acțiunilor ce au format obiectul contractului.

În subsidiar, urmare admiterii

rezoluțiunii reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor –

interese datorate ca urmare a desființării contractului estimate la suma de

11.732.000.000 lei.

Reclamanta a arătat că la 8 ianuarie

1999 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni având ca

obiect 49.712 acțiuni reprezentând 100 % din capitalul social al SC P. SA

Botoșani.

Potrivit art. 8.10.1 din contract

cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase

pe numele său pe o perioadă de 3 ani o investiție de 11.732.000.000 lei pe care

însă cumpărătorul nu a realizat-o.

Urmare neîndeplinirii acestei

obligații în temeiul art. 1020 și 1021 a solicitat rezoluțiunea contractului cu

daune interese.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat

respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamanta nu a respectat

prevederile art. 720

1

C. proc. civ., privind procedura concilierii

prealabile.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 178 din 12

aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei reținând în esență

că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe

prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Astfel s-a reținut că reclamanta s-a

adresat la 13 decembrie 2004 pârâtei cu o convocare pentru data de 29 decembrie

2004 în vederea concilierii directe și fără a mai aștepta îndeplinirea

termenului prevăzut pentru conciliere, la 23 decembrie 2004 a introdus acțiunea

în instanță înregistrată la 29 decembrie 2004.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate susținând că în

mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost îndeplinită procedura

concilierii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., deși la

dosarul cauzei existau dovezi că respectiva procedură a fost realizată.

Astfel din înscrisurile anexate,

susține apelanta, rezultă că nu se poate ajunge la o soluție de comun acord cu

privire la pretențiile A.V.A.S., deci litigiul nu se putea soluționa pe cale

amiabilă și s-a trecut la promovarea acțiunii fără a se mai aștepta cele 30 de

zile de la data convocării.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 89 din 5

octombrie 2005 a admis apelul, a desființat sentința criticată și a trimis

cauza spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că urmare convocării intimatei cu adresa

din 23 decembrie 2004 a transmis reclamantei apelante punctul său de vedere

prin fax din care rezultă fără echivoc că nu se poate ajunge la o eventuală

înțelegere cu privire la pretențiile reclamantei, context în care nu exista

nici un motiv pentru a se aștepta data stabilită pentru conciliere.

Împotriva acestei soluții pârâta a

declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile făcând referire la

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Astfel se susține că au fost

încălcate dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. și art. 109 pct. 2 C.

proc. civ.

Data convocării pentru conciliere nu

poate fi fixată mai devreme de 15 zile de la data trimiterii actelor comunicate

care trebuie să arate pretențiile reciproce referitoare la obiectul litigiului

și punctul de vedere al fiecărei părți. Mai mult decât atât rezultatul

concilierii, ori dacă pârâtul nu dă curs convocării, dovada că de la data

primirii acestuia a trecut un termen de 30 de zile, se anexează la cererea de

chemare în judecată, instanța de apel ignorând această dispoziție.

La data de 20 martie 2006 recurenta

a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului la

acțiune considerând că în speță sunt întrunite cerințele art. 7 din decretul nr.

167/1958.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 720

1

alin.

(1) C. proc. civ. „În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în

bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va

încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte (2).

În scopul arătat la alin. (1), reclamantul va convoca partea adversă

comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate

actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin

scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice

alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului și

confirmare primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea

înscrisurilor sub semnătura de primire”.

Din conținutul textului precizat

rezultă că, la conciliere convocarea se poate face și prin fax, situație în

care este recunoscut ca fiind transmis în mod valabil, cu respectarea

cerințelor imperative ale legii răspunsul la conciliere comunicat de recurenta

– pârâtă prin fax.

Intimata – reclamantă a făcut dovada

transmiterii prin fax a răspunsului la conciliere în data de 23 decembrie 2004,

fiind respectate și dispozițiile referitoare la stabilirea datei concilierii,

convocarea fiind transmisă la data de 13 decembrie 2004, iar data concilierii

stabilită pentru data de 29 decembrie 2004, fiind respectat termenul de 15 zile

cerut de art. 720

1

C. proc. civ.

În speță recurenta a dat curs

convocării comunicând prin fax punctul său de vedere față de pretențiile A.V.A.S.

precizate în convocarea la conciliere din 13 decembrie 2004, fapt ce făcea de

prisos trecerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 720

1

C.

proc. civ.

Față de cele arătate rezultă că în

speță au fost respectate dispozițiile legale privind procedura concilierii,

criticile formulate fiind neîntemeiate, dispozițiile art. 109 și art. 720

1

C. proc. civ. fiind respectate întocmai.

În ce privește excepția prescripției

dreptului material la acțiune al reclamantei – intimate, ridicată de recurentă

prin concluziile scrise se apreciază că, față de faptul că litigiul nu a fost

soluționat de fond, aceasta va putea fi invocată la instanța de fond unde cauza

a fost trimisă spre soluționare de către instanța de apel.

Întrucât, în speță nu sunt

îndeplinite nici una din condițiile de modificare sau casare, în conformitate

cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC G. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 89 din 5 octombrie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.