ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 274 din 17 mai 2005, Tribunalul Botoșani, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei A.V.A.S. București formulată în contradictoriu cu pârâta A.S.L.B. reținând că, prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 29 octombrie 1997, pârâta cumpărătoare s-a obligat să efectueze în termen de 5 ani un volum de investiții în sumă de 1.929.200.000 lei. Instanța de fond, și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în dosar ce a avut ca obiect plata penalităților de întârziere solicitată de reclamantă pentru întârzierea investiției, și a reținut că, pârâta a realizat volumul de investiții asumat prin contract, volumul investițiilor efectuat depășind suma la care aceasta s-a obligat, astfel încât acțiunea reclamantei se impune respinsă ca nefondată.

Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 93 din 12 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței de fond ce vizau greșita interpretare a clauzelor contractuale și încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., și a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4953/2000 al Tribunalului Botoșani, față de faptul că această probă a atestat că pârâta a efectuat investiții globale de 1.929.200.000 lei, peste valoarea stabilită prin contract.

Mai mult, nici penalitățile solicitate de reclamantă nu se justifică, odată ce volumul global de investiții a fost realizat de pârâtă anterior scadenței în luna mai 2001, iar în cauza din dosarul nr. 4953/2000, reclamanta nu a făcut dovada penalităților datorate la suma anuală ce ar fi trebuit investită și nici nu a cerut pârâtei anual, certificatul prin care cenzorii societății trebuiau să ateste valoarea investițiilor efectuate potrivit art. 7.8 alin. (3) din contract. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea în totalitate a sentinței de fond cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta susține că în mod greșit instanțele au avut în vedere la soluționarea cauzei un raport de expertiză efectuat într-un dosar, cu referire la dosarul nr. 4953/2000 ce a avut ca obiect plata penalităților datorate de pârâtă pentru perioada 1997-2000, pe când litigiul actual se referă la investițiile asumate pentru anul 2001. În mod greșit instanțele au interpretat clauza nr. 7.8 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, clauză ce prevede sancțiunea unei penalități de 30 % din suma neinvestită calculată la sfârșitul fiecărui an. Ori, investiția asumată pentru anul 2001, în cuantum de 220.200.000 lei nu a fost realizată de către cumpărător. În opinia recurentei, pârâta a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ.

și art. 970 din același cod neexecutându-și corespunzător obligațiile asumate prin contract. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile dezvoltate de către recurentă sunt o reiterare a motivelor de apel, fiind deja supuse controlului judiciar pe calea devolutivă a căii de atac exercitate de reclamantă. În mod corect și legal cele două instanțe au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4953/2000 al Tribunalului Botoșani întrucât, pe de o parte concluziile acestui raport atestau o situație de fapt de netăgăduit și anume că pârâta cumpărătoare și-a executat obligația investițională în cuantumul stabilit de expert, 1.947.163.030 lei, iar pe de altă parte hotărârea judecătorească pronunțată a intrat sub puterea lucrului judecat rămânând irevocabilă prin decizia nr. 103 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava prin respingerea ca nefondat a recursului reclamantei A.V.A.S.

Cum sumele pretinse cu titlu de penalități în această cauză, decurgeau din suma ce trebuia investită în anul 2001, potrivit graficului de plăți anexă la contract, în mod corect instanțele au stabilit că acestea nu sunt datorate față de situația că pârâta își îndeplinise obligația de plată asumată prin contract, astfel încât nu se poate discuta de o încălcare a dispozițiilor art. 969 sau 970 C. civ. În mod corect instanța de apel a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada penalităților datorate de către pârâtă și nici nu a cerut pârâtei certificatul prin care cenzorii societății trebuiau să ateste valoarea investițiilor efectuate. Față de clauza prevăzută în art. 7.8 alin. (3) din contract, recurenta este cea care în fapt nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la atestarea valorilor investițiilor.

Mai mult, convenția părților dedusă judecății nu conține nici o mențiune referitoare la situația în care investițiile se vor efectua în alte proporții, respectiv în unele perioade în sume mai reduse, iar în altele peste cele stabilite în anexă, alin. (2) al art. 7.8 din contract privind nerealizarea investițiilor eșalonate și cumulate, pe ani. În consecință, criticile formulate se dovedesc a fi nefondate, astfel încât Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 93 din 12 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.