ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2930/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 mai 2002, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe

pârâții Primarul comunei Poiana Blenchii în reprezentarea primăriei, Ministerul

Finanțelor Publice ca reprezentant al statului, Comisia județeană de aplicare a

Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura județului Sălaj solicitând să se

dispună anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul

comunei Poiana Blenchii; să se constate că reclamantul este îndreptățit la

restituirea în natură a conacului boieresc situat în comuna Poiana Blenchii

(actualul sediu al primăriei) inclusiv a anexelor acestui imobil, a grădinii

aferente de circa 10 ha, imobil înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii pct.1/1; să

se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele demolate precum și

pentru terenurile atribuite în proprietate altor persoane fizice prin reforma

agrară sau prin Legea nr. 18/1991, terenuri în suprafață de 10 ha înscrise în C.F.

nr. 359 Poiana Blenchii.

Prin sentința civilă nr. 244 din 24 februarie 2003 pronunțată de

Tribunalul Sălaj-Zalău a fost admisă în parte cererea precizată de reclamantul S.I.

și s-a dispus anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de

Primarul comunei Poiana Blenchii.

S-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin

echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în C.F. 359

Poiana Blenchii nr.top.14: casă de piatră la nr.8, pentru cele șase apartamente

demolate în suprafață de 1795 mp și imobilul constând în grădina aferentă în

suprafață de 14 ha și 738 mp.

Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor bănești pentru

terenurile de până la 20 ha înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii a fost

respinsă ca nefondată.

Instanța de fond a reținut din probele administrate că potrivit

extrasului și procesului–verbal de carte funciară coroborate cu actele de stare

civilă, s-a dovedit că antecesorul reclamantului, S.L. a fost proprietarul

tabular al mai multor imobile înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii.

Primarul comunei Poiana Blenchii, prin dispoziția nr. 57 din 14 decembrie

2001 a respins notificările nr. 125 din 28 iunie 2002 și nr. 579 din 25

septembrie 2001 potrivit cărora reclamantul a solicitat restituirea în natură a

imobilelor cu motivarea că acesta nu a respectat procedurile art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și nu a prezentat dovada exproprierii bunurilor conform

art. 16 din aceeași lege.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că evidențele de

carte funciară ale localității Poiana Blenchii au fost distruse, dar cetățenii

mai în vârstă ai comunei cunosc faptul că imobilul deținut în prezent de

primărie a fost proprietatea autorului reclamantului.

Având în vedere dispozițiile art. 1, art. 2 lit. h), art. 9, art. 10 și

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reținând opțiunea reclamantului pentru

acordarea despăgubirilor bănești, instanța de fond a constatat dreptul

reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor

bănești pentru imobilul existent, pentru apartamentele demolate, pentru teren

și grădina aferentă în suprafață de 14 ha și 738 mp.

S-a stabilit că reclamantul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.

21 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme bunurile solicitate constituie un singur

imobil conform extrasului C.F. nr. 359 Poiana Blenchii.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că reclamantul nu era obligat să facă

dovada exproprierii bunurilor autorului său ci primăria avea datoria să

dovedească că deține imobilul în baza unui titlu valabil.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a anulat ca nelegală

dispoziția nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana

Blenchii.

Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor bănești și

pentru terenul în suprafață de până la 20 ha înscris în C.F. 359 Poiana

Blenchii a fost respinsă cu motivarea că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim

juridic face obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 privind fondul

funciar și al Legii nr. 1/2000.

Împotriva acestei hotărî au declarat apel atât reclamantul cât și

pârâții Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului și Prefectura

județului Sălaj, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 479/A din 27

februarie 2004 a admis apelurile declarate de pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană

de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a schimbat în parte sentința tribunalului în

sensul că a înlăturat obligația pârâților de acordare a măsurilor reparatorii

sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de 17,738 ha grădină aferentă

construcției (conac) din C.F. 359 Poiana Blenchii nr.top 14.

Celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului au fost menținute.

Totodată apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea

tribunalului în ce privește anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001

emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii este legală întrucât reclamantul este

persoană îndreptățită în sensul art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001 și a

probat cu extrasul de carte funciară că autorul său a fost proprietarul tabular

al imobilului construcției și teren din C.F. 359 și că aceste bunuri, după anul

1945, când proprietarul a fost expulzat din localitate, au trecut în stăpânirea

altor persoane.

Preluarea bunurilor autorului reclamantului s-a făcut fără nici un

titlu iar pentru lipsa decretului de expropriere, nu poate fi sancționat

reclamantul.

Fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001,

reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii, însă reparațiunea se va restrânge

numai la construcții, respectiv atât pentru conacul boieresc (actualul sediu al

primăriei) cât și pentru alte șase case din lemn demolate.

Este nelegală hotărârea tribunalului de a acorda despăgubiri și pentru

terenul aferent construcțiilor și a grădinii de 14,738 ha deoarece acestea au

făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu se mai pot acorda măsuri reparatorii și

în baza Legii nr. 10/2001.

S-a menționat că este nejustificată critica privind împrejurarea că

instanța de fond nu a stabilit cuantumul despăgubirilor deoarece în temeiul

art. 24 din Legea nr. 10/2001 deținătorul imobilului are obligația de a face

ofertă de restituire prin echivalent bănesc corespunzătoare valorii bunurilor.

Instanța de apel a considerat că pârâții au calitate procesuală pasivă

întrucât prin art. 36-40 din Legea nr. 10/201, referitor la procedura acordării

de despăgubiri, se stabilesc atribuții în sarcina tuturor instituțiilor

implicate și care sunt părți în procesul de față.

Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat pentru că cererea

acestuia de acordare a unor despăgubiri bănești pentru două mori nu a făcut

obiectul notificărilor, nu constituiau anexe ale conacului boieresc și nu-și

poate extinde acțiunea și pentru alte bunuri fără a se conforma procedurii

prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Criticile reclamantului referitoare la neidentificarea construcțiilor

și evaluării despăgubirilor de către instanța de fond au fost înlăturate

deoarece din lipsa de interes și lipsa mijloacelor materiale ale reclamantului,

instanța a revenit asupra probei cu expertiză tehnică pe care a admis-o în

cauză.

S-a apreciat că despăgubirile pentru construcții se vor stabili

ulterior în procedura ofertei prevăzută de art. 24 și art. 36 din Legea nr. 10/2001.

În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamantul S.I. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sălaj,

Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Recurentul reclamant critică hotărârea instanței de apel ca fiind

nelegală întrucât i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru

grădinile aferente conacului boieresc în suprafață 14,738 ha și pentru moara de

apă și moara de foc aflate în proprietatea tabulară.

De asemenea, susține că, fără nici un temei, i-a fost respinsă cererea

de a se efectua o expertiză în cauză și nu s-a analizat depoziția martorului

audiat.

Recurentul precizează că nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i

se cuvin pe care le estimează la 10.000.000 EURO pentru conac și anexe și

solicit să i se restituie întreaga avere a autorului său respectiv 426 ha teren

și pădure, 19 case demolate aflate în continuarea conacului boieresc, precum și

195 ha teren agricol.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sălaj, a solicitat prin

recursul declarat modificarea deciziei instanței de apel pe care o consideră

nelegală deoarece reclamantului nu i se cuvin despăgubiri și pentru „alte șase

case din lemn demolate” câtă vreme acesta, atât prin notificare cât și în

timpul procesului a precizat că solicită despăgubiri pentru conacul compus din

șase apartamente. Deci, fără suport probator s-a considerat că reclamantul este

îndreptățit la despăgubiri și pentru alte imobile pe care nu le-a cerut, și pe

care expertul desemnat de instanța de fond nu le-a putut identifica.

Totodată se susține că, nelegal, s-au acordat reclamantului despăgubiri

bănești în loc de titluri de valoare, acțiuni la societăți comerciale sau

compensarea cu alte servicii așa cum prevăd dispozițiile art. 8 și art. 10 din

Legea nr. 10/2001.

Pârâtul precizează că s-a încălcat principiul restituirii în natură a

bunurilor prevăzut de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 atunci când s-au

acordat despăgubiri și pentru bunuri care există, sunt libere de orice sarcini

și pot fi restituite respectiv fosta magazie de cereale anexă a conacului.

Pârâta Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a solicitat în principal admiterea recursului

și respingerea acțiunii reclamantului întrucât prefectura nu are calitate

procesuală pasivă.

Într-un alt motiv se invocă nelegalitatea deciziei instanței de apel

care a acordat despăgubiri bănești în afara conacului boieresc și pentru alte

șase case din lemn demolate, în contextul în care chiar reclamantul a precizat

că în conac sunt șase apartamente iar componența imobilului înscris în cartea

funciară nu au fost clarificată de expertiză.

S-a mai susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001

întrucât reclamantul nu are dreptul la măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești ci la titluri de valoare, acțiuni la societăți

comerciale sau compensarea cu alte bunuri și servicii.

Analizând hotărârea instanței de apel în raport de motivele de casare

invocate de părți, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantul S.I. și

de pârâți pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

„hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost pe deplin stabilite”.

În cauză, recurentul –reclamant a precizat atât la instanța de fond cât

și în apel obiectul acțiunii sale.

Astfel, în raport de aceste precizări era necesar a se administra probe

pentru a se stabili cu certitudine imobilele ce au aparținut proprietarului

tabular S.L., autorul reclamantului și înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii:

componența conacului boieresc, a anexelor acestuia, identificarea terenului în

suprafață de 14,738 ha aferent conacului și situația juridică a acestuia,

evaluarea bunurilor ce nu mai există, identificarea imobilelor care există și

pot fi restituite în natură. Aceste împrejurări de fapt trebuiau clarificate în

contextul în care evidențele cărților funciare ale localității Poiana Blenchii

au fost distruse așa cum precizează expertul T.I.

De asemenea se impune a fi lămurită situația terenului pretins de

recurentul reclamant și dacă acesta i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991

și Legii nr. 1/2000 sau aceste suprafețe urmează a i se restitui conform Legii

nr. 10/2001, ce este o lege reparatorie care poate complini legile reparatorii

anterioare dacă terenul nu a făcut obiectul reglementării acestora din urmă.

Într-adevăr, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize

topografice și în construcții dar apoi a revenit asupra acestei probe pe motiv

că reclamantul nu a manifestat interes și nu are mijloace materiale.

Potrivit art. 129 C. proc. civ., instanța este datoare să stăruie prin

toate mijloacele legate să afle adevărul în cauză pe baza stabilirii faptelor

și prin aplicarea corectă a legii și va putea adera administrarea probelor pe

care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc. Această

dispoziție legală a fost încălcată de instanța de apel.

Recurentul reclamant arată în cererea de recurs că nelegal s-a respins

efectuarea unei expertize de către instanța de apel, deci manifestă interes

pentru stabilirea situației reale a imobilelor pretinse prin acțiune.

Întrucât nu s-a lămurit pe deplin situația imobilelor ce constituie

obiectul acțiunii precizate Curtea constată că s-a făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la împrejurări neclare privind situația

juridică a acestora și nu se poate exercita controlul judiciar.

Din perspectiva celor expuse și considerând incidente cauzei motivele

de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Curtea în baza art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursurile declarate de pârâți, va

casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantul S.I. și pârâții D.G.F.P. Sălaj în numele Ministerului Finanțelor

Publice și Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă

Prefectura județului Sălaj împotriva deciziei nr. 479/A din 27 februarie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.