ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 ianuarie 2004, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 1360 din 13

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în funcția de lucrător C.F.R.,

ceea ce îl îndreptățește la acordarea calității de beneficiar al prevederilor

legii menționate.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 162 din 19 martie 2004, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, la emiterea unei

noi hotărâri care să constate că în perioadele 2 decembrie 1953 - 19 septembrie

1954; 10 martie 1955 - 10 iulie 1955; 3 martie 1956 - 5 noiembrie 1956,

reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002,

fiind îndreptățit la drepturile specifice, începând cu 1 septembrie 2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj.

În motivare, pârâta a

susținut, în esență că, în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece

reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, ca specialist, în unități militare

de căi ferate, care nu fac parte din fosta Direcție Generală a Serviciului

Muncii. Că, în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de

Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor

legale invocate de reclamant.

Critica este neîntemeiată.

Din copia livretului militar

prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat

muncă la C.F.R., în cadrul mai multor eșaloane și brigăzi C.F.R. și la U.M. 04669, în perioadele reținute de prima instanță.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la

acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații

inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat

stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări

formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare,

beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.

Apreciind, deci, că prima

instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 162 din 19

martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.