ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1089/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 3 februarie 2004, reclamantul V.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 695 din 7

noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, în perioada noiembrie 1955

- decembrie 1957, în condițiile dispuse de Legea nr. 309/2002, iar pârâta i-a

respins nejustificat, petiția privind acordarea drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 168 din 19 martie 2004, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 octombrie 1956

- 1 decembrie 1957 și a obligat pârâta să-i acorde drepturile cuvenite, începând

cu 1 septembrie 2002.

Instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu probele administrate și cu prevederile Legii nr.

309/2002 și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea

legii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj,

susținând, în esență, că instanța fondului a admis greșit acțiunea, având în

vedere că din dosarul comisiei nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul

militar în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci

la U.M. 03361, ca servant și la U.M. 04680, ca lucrător la căi ferate.

Recursul este întemeiat.

Astfel, din livretul militar

depus la dosar, ca probă în susținerea acțiunii, rezultă că intimatul-reclamant

a prestat serviciul militar, în perioada noiembrie 1955, la U.M.03361, ca servant și octombrie 1956 - decembrie 1957, la U.M. 04689, ca muncitor la căile ferate.

Tot din același act, reiese

că intimatul-reclamant a fost lăsat la vatră, ca soldat în categoria I,

categoria soldaților instruiți.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ. „Judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale”.

În ceea ce privește cauza

dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către

intimatul-reclamant nu au putut fi verificate suficient prin singura probă

administrată în cauză, livretul militar, mențiunile acestuia nefiind pe deplin

convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a

stabili cu certitudine incidența prevederilor legale invocate și pentru a vedea,

astfel, dacă intimatul este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii,

trebuia determinat fără echivoc faptul că acesta a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Având în vedere cele expuse,

în considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță, în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc legal care

să ateste susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 168 din 19

martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.