ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 februarie 2004, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 2032 din 19 noiembrie 2002,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a arătat că

în perioada 12 ianuarie 1959 - 18 decembrie 1960 a efectuat stagiul militar, în

condițiile dispuse de Legea nr. 309/2002, iar pârâta i-a respins nelegal

cererea de acordare a drepturilor compensatorii cuvenite.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 166 din 19 martie 2004, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 ianuarie 1959

- 18 decembrie 1960, începând cu 1 septembrie 2002 și a obligat pârâta să-i

acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare.

Prima instanța a reținut că soluția

se impune în raport cu probele administrate și cu dispozițiile Legii nr. 309/2002

și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în

esență, că instanța fondului a admis greșit acțiunea, având în vedere că, din

dosarul comisiei nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în

detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci la unități

de căi ferate, ca specialist în construcții de poduri căi ferate.

Recursul este întemeiat.

Astfel, din livretul militar depus

la dosar, ca probă în susținerea acțiunii, rezultă că intimatul-reclamant a

prestat serviciul militar în perioada 12 ianuarie 1959 - 18 decembrie, însă

mențiunile sunt neclare și ilizibile în ceea ce privește funcția în care a

activat.

Pe de altă parte, din același act,

reiese că intimatul-reclamant a avut ca specialitate militară, calitatea de

„specialist în construcții de poduri de căi ferate”, fiind lăsat totuși la

vatră, ca soldat în categoria I, categoria soldaților instruiți.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către

intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient prin singura probă

administrată în cauză, livretul militar, mențiunile acestuia nefiind pe deplin

convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine

incidența prevederilor legale invocate și pentru a vedea, astfel, dacă

intimatul este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuia

determinat fără echivoc faptul că acesta a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Având în vedere cele expuse, în

considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va

casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță,

în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc legal, care să ateste

susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 166 din 19 martie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.