ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 februarie 2004, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 2032 din 19 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 12 ianuarie 1959 - 18 decembrie 1960 a efectuat stagiul militar, în condițiile dispuse de Legea nr. 309/2002, iar pârâta i-a respins nelegal cererea de acordare a drepturilor compensatorii cuvenite.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 166 din 19 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 ianuarie 1959 - 18 decembrie 1960, începând cu 1 septembrie 2002 și a obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare. Prima instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în esență, că instanța fondului a admis greșit acțiunea, având în vedere că, din dosarul comisiei nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci la unități de căi ferate, ca specialist în construcții de poduri căi ferate. Recursul este întemeiat. Astfel, din livretul militar depus la dosar, ca probă în susținerea acțiunii, rezultă că intimatul-reclamant a prestat serviciul militar în perioada 12 ianuarie 1959 - 18 decembrie, însă mențiunile sunt neclare și ilizibile în ceea ce privește funcția în care a activat.

Pe de altă parte, din același act, reiese că intimatul-reclamant a avut ca specialitate militară, calitatea de „specialist în construcții de poduri de căi ferate”, fiind lăsat totuși la vatră, ca soldat în categoria I, categoria soldaților instruiți. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”. În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient prin singura probă administrată în cauză, livretul militar, mențiunile acestuia nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale invocate și pentru a vedea, astfel, dacă intimatul este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuia determinat fără echivoc faptul că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Având în vedere cele expuse, în considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc legal, care să ateste susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 166 din 19 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.