ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 10 decembrie 2004, reclamantul C.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 3574

din 26 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956

- 22 noiembrie 1958.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a susținut că în perioada menționată a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

situație pe care a dovedit-o cu livretul militar.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 36 din 27

ianuarie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat

și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958,

începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14

noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a prestat muncă, la rubrica „specialitate

militară” din livretul militar fiind trecut „constructor drumuri și poduri”.

Împotriva sentinței a

declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, a

susținut, în esență, că instanța a apreciat eronat situația de fapt și a

aplicat greșit legea.

Astfel, recurenta-pârâtă a

arătat că instanța de fond nu a făcut distincția determinantă între persoanele

care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul unităților miliare

și cele care au prestat muncă în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivele de casare invocate, probele dosarului și actele normative

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român

care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 -

1961, iar stabilirea acestor drepturi se face, la cerere, pe baza înscrisurilor

din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare

județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Conform art. 6 pct. 1 din

Normele metodologice nr. 1114/2002, pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada

încadrării în prevederile legii se face cu livretul militar, adeverința

eliberată de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Dovada încadrării în

prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face, așadar, cu unul din actele

precizate atât în lege, cât și în normele metodologice de aplicare a acesteia,

făcându-se o enumerare alternativă, iar nu cumulativă a înscrisurilor prin care

solicitantul poate proba încadrarea în situația prevăzută la art. 1 din lege.

În cauză, din copia

livretului militar al reclamantului rezultă că acesta, în perioada satisfacerii

stagiului militar, respectiv, 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a fost

folosit la muncă, la rubrica „specialitate militară” fiind trecut „constructor

drumuri și poduri”.

Față de această mențiune, nu

se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada în care a fost încorporat,

a fost folosit ca mână de lucru.

De altfel, era o practică a

regimului acelei epoci de a folosi soldații, în perioada efectuării stagiului

militar, pentru prestarea unor munci, de regulă, grele sau/și în condiții

deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea acestora în special în

construcții căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri, construcții

industriale complexe și în agricultură.

Prin urmare, câtă vreme este

certă prestarea muncii în timpul stagiului militar, nu există motive pentru a

excepta reclamantul, de la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002.

În consecință, față de

considerentele de mai sus, se constată că instanța de fond, admițând acțiunea

reclamantului, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 36 din 27

ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.