ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2004, reclamantul C.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 3574 din 26 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că în perioada menționată a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație pe care a dovedit-o cu livretul militar.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 36 din 27 ianuarie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a prestat muncă, la rubrica „specialitate militară” din livretul militar fiind trecut „constructor drumuri și poduri”. Împotriva sentinței a declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, a susținut, în esență, că instanța a apreciat eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea. Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a făcut distincția determinantă între persoanele care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul unităților miliare și cele care au prestat muncă în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de casare invocate, probele dosarului și actele normative incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar stabilirea acestor drepturi se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. Conform art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 1114/2002, pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada încadrării în prevederile legii se face cu livretul militar, adeverința eliberată de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face, așadar, cu unul din actele precizate atât în lege, cât și în normele metodologice de aplicare a acesteia, făcându-se o enumerare alternativă, iar nu cumulativă a înscrisurilor prin care solicitantul poate proba încadrarea în situația prevăzută la art. 1 din lege. În cauză, din copia livretului militar al reclamantului rezultă că acesta, în perioada satisfacerii stagiului militar, respectiv, 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a fost folosit la muncă, la rubrica „specialitate militară” fiind trecut „constructor drumuri și poduri”. Față de această mențiune, nu se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada în care a fost încorporat, a fost folosit ca mână de lucru.

De altfel, era o practică a regimului acelei epoci de a folosi soldații, în perioada efectuării stagiului militar, pentru prestarea unor munci, de regulă, grele sau/și în condiții deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea acestora în special în construcții căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri, construcții industriale complexe și în agricultură. Prin urmare, câtă vreme este certă prestarea muncii în timpul stagiului militar, nu există motive pentru a excepta reclamantul, de la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În consecință, față de considerentele de mai sus, se constată că instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 36 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.