ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.S. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 10178 din 25

august 2004 și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 15 noiembrie 1956 - 21 noiembrie 1958 a

satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii și în mod greșit, pârâta nu a considerat că

această perioadă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 731 din 25 noiembrie 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 10178

din 25 august 2004. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 15 noiembrie 1956 - 21

noiembrie 1958. De asemenea, a obligat pârâta să acorde reclamantului,

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că din livretul militar rezultă că în perioada 15

noiembrie 1956 - 21 noiembrie 1958, reclamantul a fost „mână de lucru,”

denumirea specialității militare fiind aceea de constructor „drumuri și

poduri”. A mai susținut că prioritatea evidențelor nu poate constitui cauză de

pierdere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, care se constituie în

regim reparatoriu pentru cei care din diferite motive au fost supuși în perioada

armatei, la muncă.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Dolj.

Recurenta a susținut, în

esență, că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a

Serviciului Muncii nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. De altfel, a mai susținut

recurenta, nici nu există o prioritate a evidențelor detașamentelor de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci doar o altă interpretare

a Legii nr. 309/2002, lărgindu-se caracterul de muncă forțată, și asupra altor

activități de muncă prestate în cadrul sistemului armatei române.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă aparținând

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

În conformitate cu

prevederile art. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002,

dovada încadrării în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face fie cu

livretul militar, fie cu relații de la U.M. nr. 02405 Pitești.

Din livretul militar al

reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiului militar la U.M. 03594 Constanța, ca mână de lucru, la rubrica specialitatea militară menționându-se

constructor drumuri și poduri.

La o privire mai atentă a

mențiunilor făcute în livretul militar se poate concluziona că reclamantul nu a

avut calitate de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă, fapt reținut, de

altfel, în mod corect și de către instanța de fond, care a arătat că mențiunea

stagiului militar era impropriu folosită, „pentru că cei înrolați nu erau

soldați, nu aveau armă, nu depuneau jurământ militar, ci erau buni pentru

serviciul militar combatant neinstruit”.

Lipsa unor evidențe certe

privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii este

într-o oarecare măsură confirmată și de Ministerul Apărării Naționale care,

prin adresa nr. A 1876 din 20 aprilie 2004, comunică Directorului executiv al

Casei Județene de Pensii Dolj, că „în urma cercetării arhivistice efectuate,

rezultă că înscrisurile privind arma și specialitatea militară, din fișele de

evidență, nu sunt relevante în raport cu locul în care cetățeanul respectiv

și-a satisfăcut stagiul militar și spre edificare trimite copiile a 3 (trei)

fișe de evidență ale unor militari aflați în astfel de cazuri”.

Față de această situație,

precum și de mențiunile din livretul militar al reclamantului, se poate

concluziona că acesta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, chiar dacă unitatea militară unde a satisfăcut stagiul

militar, nu poartă denumirea de detașament de muncă.

În consecință, în raport cu

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină

concordanță cu dispozițiile aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 731 din 25 noiembrie

2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2005.