ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Craiova, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

anuleze hotărârea nr. 3617 din 26 martie 2003, emisă de pârâtă, să se constate

că în perioada 8 noiembrie 1951 - 20 noiembrie 1956 a satisfăcut stagiul

militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii și să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a

arătat că în perioada 8 noiembrie 1951 - 20 noiembrie 1956 a efectuat stagiul

militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii și că în mod greșit, pârâta a apreciat că nu îndeplinește

condițiile pentru a avea calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

309/2002.

Prin sentința nr. 692 din 18

noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 3617 din 26

martie 2003, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19 mai 1954 - 20

noiembrie 1956 și a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului, aceste

drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, în perioada 19 aprilie

1954 - 20 noiembrie 1956, a fost constructor, iar în perioada 8 noiembrie 1951

- 13 ianuarie 1952 a fost „servant” și nu se poate considera ca făcând parte

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivare, recurenta a

susținut că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a

Serviciului Muncii, nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece s-a dovedit din

răspunsurile U.M. 02405 Pitești și cele ale Arhivelor Naționale Istorice

Centrale, că aceste evidențe există și că sunt prevăzute decât două unități

militare care au făcut parte din detașamente de muncă, respectiv, U.M. 03478

Constanța și U.M. 03488 Constanța.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege, și anume: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în

perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză,

intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unități militare din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, respectiv U.M. 03058 și U.M.

03119 București, motiv pentru care Înalta Curte constată că recursul este

fondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

urmează să îl admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 692 din 18 noiembrie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2005.