ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 10244 din 27 septembrie 2004, emisă de pârâtă, să se constate că în perioada 2 mai 1956 - 12 mai 1958 a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 2 mai 1956 - 12 mai 1958 a efectuat stagiul militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, pârâta a apreciat că nu îndeplinește condițiile, pentru a avea calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 748 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 1024 din 27 septembrie 2004, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 mai 1956 - 12 mai 1958 și a obligat-o pe pârâtă, să-i acorde reclamantului, aceste drepturi, începând cu data de 1 octombrie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, în perioada 2 mai 1956 - 12 mai 1958, a fost constructor, având specialitatea militară „combatant neinstruit”, și că din aceste mențiuni evidențiate în livretul militar al reclamantului, se reține că acesta nu a avut calitate de soldat în armată, ci că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurenta a susținut că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece s-a dovedit din răspunsurile U.M. 02405 Pitești și cele ale Arhivelor Naționale Istorice Centrale, că aceste evidențe există și că nu sunt prevăzute decât două unități militare care au făcut parte din detașamente de muncă, respectiv, U.M. 03478 Constanța și U.M. 03488 Constanța. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege, și anume: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză, intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, respectiv U.M. 03550 Timișoara, U.M. 03405 Cluj și U.M. 03199 Câmpia Turzii, motiv pentru care Înalta Curte constată că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., urmează să îl admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 748 din 2 decembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.