ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 2 februarie 2004, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 8887 din 8 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a arătat că

a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pârâta refuzând nejustificat să-i acorde drepturile compensatorii cuvenite potrivit

legii indicate.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 167 din 19 martie 2004, a admis

acțiunea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 mai 1952 - 1 mai 1955, începând cu data

de 1 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile

corespunzătoare, anulând, totodată, hotărârea comisiei din cadrul Casei

Județene de Pensii Dolj.

Prima instanța a reținut că soluția

se impune în raport cu probele administrate, cu prevederile Legii nr. 309/2002

și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în

esență, că intimatul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii,

pentru că a efectuat stagiul militar în unități ale armatei specializate în

construcții, și nu în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului

Muncii, cum impune legea.

Critica este nefondată.

Din actele prezentate de reclamant,

în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, în

calitate de constructor, în perioada mai 1952 - mai 1955, în U.M. 03220, fiind lăsat

la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de

la acordarea drepturilor solicitate.

În acest caz, s-ar ajunge la

situații inechitabile, de recompensare doar parțială, a persoanelor care au

efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor

împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității

militare, beneficiază de un tratament diferit și evident discriminatoriu.

Apreciind că prima instanță a

stabilit o corectă stare de fapt, dând o justă dezlegare cauzei deduse

judecății, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

Având în vedere cererea intimatului,

în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta va fi obligată la 800.000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 167 din 19 martie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

800.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant C.E.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.