ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 2 septembrie 2004, reclamantul V.D. a solicitat, în contradictoriu
cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 2092 din 17
ianuarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i
acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivare, reclamantul a
arătat că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002,
pârâta refuzând nejustificat să-i acorde drepturile compensatorii cuvenite potrivit
legii indicate.
Curtea de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ, prin sentința nr. 603 din 21 octombrie 2004, a
admis acțiunea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute
de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 17 aprilie 1954 - 19 noiembrie 1956,
începând cu data de 1 septembrie 2002 și a obligat pârâta să-i acorde
reclamantului, drepturile corespunzătoare, anulând, totodată, hotărârea
comisiei din cadrul Casei Județene de Pensii.
Prima instanță a reținut că
soluția se impune în raport cu probele administrate, cu prevederile Legii nr. 309/2002
și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți,
susținând, în esență, că intimatul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor
compensatorii, pentru că a efectuat stagiul militar în unități ale armatei
specializate în construcții, și nu în detașamente de muncă ale Direcției
Generale a Serviciului Muncii, cum impune legea.
Critica este nefondată.
Din actele prezentate de
reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul
militar, în calitate de mână de lucru, în perioada 17 aprilie 1954 - 19
noiembrie 1956, la U.M. 0730, fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca
soldat neinstruit.
Din moment ce nu se contestă
prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă
organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de
la acordarea drepturilor solicitate.
În acest caz, s-ar ajunge la
situații inechitabile, de recompensare doar parțială a persoanelor care au
efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor
împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare,
beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind că prima instanță
a stabilit o corectă stare de fapt, dând o justă dezlegare cauzei deduse
judecății, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 603 din 21
octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2005.