ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 ianuarie 1999, astfel cum a fost completată, reclamanta SC E.I. SRL Craiova a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 597 din 24 martie 1999, a dispoziției nr. 45 din 15 iulie 1998 și a procesului-verbal nr. 217 din 2 martie 1998, prin care s-a dispus virarea la bugetul de stat a sumei de 495.631.030 lei reprezentând, accize, T.V.A. și majorări de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele financiare au interpretat eronat prevederile Legii nr. 82/1991 privind conținutul facturilor fiscale întocmite de firmele partenere, ale Legii nr. 42/1993 și ale O.U.G.

nr. 3/1992, referitoare la accizele și T.V.A. datorate. Prin sentința nr. 439 din 8 octombrie 1999, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate și exonerarea reclamantei de răspundere. Pentru a formula această hotărâre, instanța a reținut că este nelegală decizia emisă în procedura administrativă prealabilă de către Ministerul Finanțelor Publice, care s-a dezînvestit cu motivarea că în cauză există dosar penal, în loc să procedeze la judecarea pe fond a contestației. Pronunțându-se pe fondul litigiului, instanța a reținut că reclamanta nu este producător de băuturi alcoolice, ci doar a cumpărat astfel de produse, încât nu avea obligația de a calcula și achita accize și respectiv, taxă pe valoarea adăugată aferentă.

Împotriva sentinței au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a învederat pe de o parte că instanța de fond trebuia să dispună suspendarea judecății, până la soluționarea cauzei penale în care era implicat și administratorul societății. Pe de altă parte, instanța nu a avut în vedere faptul că documentele contabile ce au format obiectul controlului fiscal, nu sunt conforme cu realitatea, rezultând neîndoielnic că societatea reclamantă a cumpărat alcool care a fost transformat în băuturi alcoolice, fără să fie calculate, înregistrate și virate la bugetul de stat accizele legal datorate.

Judecarea cauzei a fost suspendată, potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., între 10 ianuarie 2001 și 14 mai 2004 și 25 iunie 2004 - 27 iulie 2006. În ședința publică de la 15 septembrie 2006 s-a depus la dosar decizia penală nr. 1093 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului U.C., administratorul firmei, urmare a prescripției răspunderii penale. Analizând actele pe lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii. Astfel, organele financiare au stabilit în sarcina reclamantei, prin procesul-verbal de control, obligații fiscale în valoare de 495.631.030 lei, reprezentând accize, T.V.A.

și majorări de întârziere. Acest înscris a fost menținut prin dispoziția nr. 45/1998 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, iar prin decizia nr. 597 din 24 martie 1999, Ministerul Finanțelor Publice a constatat că nu se poate învesti cu soluționarea pe fond a contestației, întrucât cauza constituie obiectul unui dosar penal, administratorul firmei, U.C., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals. Între timp, procesul penal a fost definitiv soluționat, prin decizia nr. 1093/2005 dispunându-se încetarea procesului penal, urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului U.C. În cadrul procesului penal a fost rezolvată și latura civilă a cauzei, menținându-se obligarea fostului administrator al societății reclamante la plata către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, a sumei totale de 479.938.644 lei, în solidar cu alți 3 inculpați.

În același timp, a fost respins recursul părții civile care își majorase pretențiile la suma de 1.481.114.877 lei. Curtea reține, astfel cum s-a demonstrat cu autoritate de lucru judecat în procesul penal, că sunt reale constatările organului de control, în sensul că reclamanta nu a achiziționat băuturi alcoolice, ci alcool, pe care l-a procesat, fără a achita accizele și T.V.A. datorate. În consecință, actele administrative încheiate fiind legale și temeinice, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu, în numele Direcției Controlului Fiscal de Stat și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 439 din 8 decembrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de SC E.I. SRL Craiova, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.