ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Secția I penală a Curții de Apel
București, prin încheierea din 10 decembrie 2004, a dispus scoaterea de pe rol
a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petiționarul condamnat R.A.,
împotriva magistratului E.A. și înaintarea plângerii acestuia, la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul
infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen. și pentru a fi avută
în vedere la soluționarea dosarului nr. 1305/P/2004, aflat pe rolul acestui
parchet.
Hotărând astfel, instanța a constatat
că, petiționarul R.A., prin plângerea penală înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția I penală, sub nr. 3903/2004, a solicitat tragerea la
răspundere penală a magistratului A.E., judecător în cadrul Judecătoriei sector
5 București, pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 289, respectiv, art.
246 C. pen., o plângere cu același conținut fiind adresată și Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București, formând obiectul dosarului nr. 1305/2004, aflat
în curs de cercetare la acest parchet.
Totodată, instanța a reținut că, în
cazul infracțiunilor, care formează obiectul plângerii condamnatului, acțiunea
penală se pune în mișcare din oficiu, iar sesizarea instanței se face prin
rechizitoriul procurorului, conform art. 28
1
pct. 1 lit. b) și art. 209
alin. (3), în condițiile art. 264 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs nemotivat petiționarul, care nesusținut nici în instanță, va fi
examinat sub aspectul cazurilor de casare care se iau în considerare totdeauna
din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen.
Din examinarea dispozițiilor
cuprinse în art. 385
1
din același cod, referitoare la hotărârile
supuse recursului, rezultă că, împotriva încheierilor de dezinvestire, de
scoatere a cauzei de pe rol, se poate face recurs numai odată cu sentința
recurată, asemenea hotărâri neputând fi deci, recurate separat (alin. (2)).
În consecință, secția penală a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. a) teza a doua C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționarul R.A., împotriva încheierii din 10 decembrie 2004 și îl
va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petentul R.A., împotriva încheierii din 10 decembrie 2004,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3903/2004.
Obligă recurentul petent la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 ianuarie 2005.